M-a acaparat chestia asta cu mersul pe munte atât de mult încât am început să merg mai des. Planul nostru familial e să avem câte o ieșire în fiecare lună pe munte. Uneori vom merge de două ori, alteori probabil niciodată. Media să fie cumva de 12 ori pe an pe munte sau un traseu aferent.

Întotdeauna când m-am dus pe munte am avut probleme cu marcajele de pe trasee. Adică ce înseamnă? La ce ajută? Cu ce ne poate încurca sau ce informații ne oferă ele? Întrebări de genul mi s-au învârtit în cap încât la un moment dat am început să presupun că sunt ceva, fără să mă documentez.

La început am căutat pe internet și nu găseam informații. Acum au început să mai apară, dar în cel mai recent traseu pe munte (făcut în perioada de iarnă) am găsit poate cea mai bună explicație ale acestor marcaje. Sumarizată este în poza de mai jos, poză creată de Digital Brain cu ajutorul celor de la Bucegi Park, dar prefer să las toate notițele aici.

Începem întâi cu codul de culori care sunt date de fiecare traseu, anume:

• Roșu semnifică o limită de parc național sau natural.
• Albastru semnifică o limită de protecție integrală a acelor zone.
• Galben arată limita rezervației naturale a acelei zone.
• Mai este un anume marcaj pe care îl întâlnim mai rar pe traseele noastre montane, anume, galben cu margine roșie, ce semnifică zone cu protecție strictă. De obicei aici sunt obiective militare, motiv pentru care nici nu îl întâlnim pe drum.

Următoarele pe listă sunt formele geometrice în care sunt desenate culorile de mai sus, patru la număr:

• Bandă semnifică trasee principale și trasee de creastă. Cum a fost Vârful Ciucaș în care traseul este unul principal către vârf, fără alte abateri.
• Punctul (sau cercul, mai degrabă) arată un traseu de tip circuit, în care începutul și sfârșitul este în același punct de plecare. Nu, traseele pe care ni le facem noi nu sunt catalogate ca circuite, cum ar fi cel cu Bătrâna și Bucșa. Nu, unul de genul Valea lui Stan este circuit că pleci de la același pod.
• Triunghiul ne duce pe un traseu secundar, fiind o cale către un vârf de munte. Vânătoarea lui Buteanu este un exemplu bun, deoarece este un traseu secundar față de Negoiu, cel principal.
• Ultimul este crucea ce arată trasee de intersecție și de legătură. Spre exemplu, sus pe Vârful Ciucaș ai varianta de a merge pe Șaua Tigăilor. Acesta te duce pe un drum alternativ cu intersecție în ambele puncte cu traseul principal.

Încep să aibă logică atunci când le vezi așa, nu? Așa-i, dar mai sunt unele însemne atunci când mergem pe trasee ce sunt prin proprietățile oamenilor. Se văd în poză, dar bineînțeles că nu sunt evidente peste tot:

• Există bornele silvice, care sunt ca o bornă kilometrică. În cazul în care vă rătăciți și aveți așa ceva în față, funcționează exact ca o coordonată pentru salvamont. Sfinte sunt cele GPS, dar poate nu ai acces la ele atunci.
• Sunt cercurile desenate de jur împrejurul copacilor care arată intersecții între liniile de parcelare din acea pădure.
• Liniile orizontale sunt de subparcelare, iar cele verticale sunt de parcelare.
• H-urile reprezintă limitele ocolului silvic.

Acestea din urmă sunt în general utile celor ce fac exploatări în pădure. Este important să știm totuși și ce semnifică acestea pentru că, așa cum am zis, poți da o informație vitală unui salvamont, o informație care ar face diferența dintre viață și moarte.

Nu trebuie să le luați totuși ca marcaje principale pe ultimele. Dacă traseul montan este marcat cu primele două categorii, este agreat de către cei ce sunt responsabili de munte (adică de salvamonți) și e recomandat să mergeți pe acolo.

Țineți cont de aceste sfaturi care sunt date de salvamonți. Eu doar le-am transpus aici pentru a fi de ajutor tuturor. Iar ca notă de încheiere aș vrea să vă zic să mergeți pe munte doar dacă sunteți siguri sau dacă sunteți cu un ghid turistic acreditat. În ultima perioadă au apărut tot felul de ghizi wannabe care sunt în stare să vă taxeze și nu au habar de ce e pe munte.

Ca să povestesc despre ei: atunci când coboram de pe Cozia am văzut un grup de genul care avea doi ghizi. În general, aceștia ar trebui să stea la capetele grupurilor: unul în față, altul în spate. Unul s-a dus cu vreun kilometru mai în față, iar celălalt conducea grupul. Bineînțeles că au avut un novice în grup ce s-a încrezut în ei și s-a rătăcit. Căutau de zori să vadă unde era, i-am văzut că urcau înapoi când noi coboram.

For the users that don’t know Romanian, I feel obliged to make an English version of this topic, which can be viewed here.