Dragii mei, astăzi vreau să vorbim de cu totul și cu totul alt subiect, mai ales că abia a început școala și mai toți v-ați dus copiii la poarta școlii în prima zi. Vreau să vorbim despre mâncărurile copilăriei, mâncare ce ne-a inspirat nouă copilăria și abia așteptam să o gustăm.
Îmi aduc aminte cu drag de anumite mâncăruri pe care le mâncam la ai mei acasă când eram mic încât mi-au rămas în cap întipărite și atunci când văd sau aud de așa ceva, instant mă văd pișpirică. Unele din ele le primeam la rude, altele le făcea maică-mea.
Primul care vine în cap este orezul cu lapte, prezent încă în familiile din provincie. Țin minte că orezul cu lapte era servit inclusiv ca desert la pomeni și toată lumea mânca până crăpa. Câteodată erau sătuli după mâncare, dar întotdeauna exista încă un stomac doar pentru orezul cu lapte.
Eu nu am fost așa fan orez cu lapte, nu știu de ce, dar grișul cu lapte pe mine mă dă pe spate orice ar fi. Instant mă duc cu gândul la țară (acolo mâncam cel mai mult) și țin minte că de mic copil rădeam două-trei boluri fără să clipesc. Mai pune și un pic de dulceață de cireșe amare făcută în casă pe deasupra și eram în al nouălea cer.
Încă un tip de mâncare l-am mâncat la bunică-mea din partea tatălui meu, ulterior propagându-se și la noi în casă, anume, frigănelele. Dacă ceva reușește să-mi aducă aminte de copilărie și să mă transporte în papucii de atunci, atunci frigănelele reușesc cu desăvârșire. Calde, proaspăt scoase din tigaie și îmbibate cu zahăr pe deasupra, mamă! Zici că nu e adevărat.
Stați un pic să mă șterg la gură că eu scriu, eu bălesc… Așa, pe locul trei în ordinea numerelor de pe tricou, ciocolata de casă. Unde lucra maică-mea se dădea foarte mult lapte praf deoarece erau condiții grele de muncă. Cei ce lucrați în astfel de condiții (un bun exemplu sunt sudorii) știți că primiți lapte normal. Din ce am citit eu, laptele favorizează eliminarea metalelor grele rezultate în urma procesului de sudare.
Apropo, dacă avem sudori pe aici, vă rog să-mi lăsați un comentariu pentru că sunt sigur că nu știu foarte bine de ce primiți și beți foarte mult lapte. Eu doar am căutat și am întrebat prin stânga și prin dreapta, deci nu am experiența asta.
Așa, ziceam că mama primea foarte mult lapte praf și făcea destul de multe dulciuri de casă. Preponderent se gătea ciocolată de casă deoarece era ușor de făcut, stătea de azi pe mâine la frigider pentru a se întări și mâncam o tavă întreagă într-o zi. Vreo două săptămâni a făcut zi de zi ciocolată de casă pentru că eu și tata eram niște devoratori de ciocolată de casă.
Dacă până acum am scris numai despre dulciuri, să știți că mai am o mâncare cu care am crescut și m-am făcut mare: mâncarea de urzici. Referința mea pentru sosirea primăverii era când mâncam urzici făcute gros și un ou ochi deasupra. Tradiția asta încă o ținem în casă și mâncăm și-n ziua de astăzi. Sunt atât de sănătoase încât nici nu ne putem imagina cât de mult bine ne fac.
Mie ăstea îmi vin acum în minte. Dacă v-am făcut poftă pe aici într-o zi de vineri, aveți ce face weekend-ul ăsta să vă marcați copilăria pruncilor voștrii. Bineînțeles, dacă v-am deschis cartea memoriilor și vă aduceți aminte și voi de astfel de mâncăruri ale copilăriei, lăsați un comentariu mai jos. Facem o listă mare și vedem cum le gătim apoi pe toate.
(Sursă foto: Profi)
Lăsați un comentariu