Am zis că duminică m-am relaxat și m-am plimbat pe ici pe colo, am fost pe Calea Victoriei, am făcut poze, ce să mai, o zi de liniște, pace.
Dar sâmbătă am avut de treabă în casă, zilele ăstea mi-a dat ușa de la balcon de furcă. Stați așa că acu vă explic, sigur nu sunt nebun (sau n-aș părea, la prima vedere).
Am zis că m-am apucat de drujba vieții să văd ce are, cu ce se mănâncă și în ce ape se scaldă. Dar înainte de toate, am adus-o din mașină pe balcon. Fiind caniculă, căldură, benzină, ulei, am zis să nu fac vreun experiment și să aprind mașina.
Am deschis ușa de la balcon, am auzit eu un zgomot un pic mai ciudat și că se deschide mai greu, dar am zis fie de la mine și am lăsat-o în pace.
Ziua următoare, ca un om responsabil ce sunt și nevoiaș de vitamina D naturală, am ieșit pe balcon să ud florile și să stau un pic la soare. Când am deschis ușa, o văd că se lasă ușor spre mine de mi-a stat inima, am crezut că aia mi-a fost.
Fac o paranteză: nu știu cum se face că toate chestiile ăstea care aduc a spaimă de moarte se leagă așa de mine. Ori sunt eu norocos din fire, ori sunt încăpățânat și le caut din adins.
Acum, mi-a rămas gândul la ea și am început să studiez să văd ce s-a întâmplat. Întâi pe internet, unde nu am găsit nimic. Ușa este din PVC (Termopan), așa că am găsit vreo 20 de numere de telefon pentru înlocuit ușă.
Am ajuns acasă, m-am urcat pe un scaun să văd ceva, bineînțeles că de la înălțimea aia nu vedeam nimic deasupra, dar m-a dus capul să fac o poză cu telefonul să văd despre ce e vorba:
Balamaua de sus era ruptă, mai pe scurt, prinderea ei fixă era ruptă, se mai ținea în cea mobilă. Iar ăstea sunt niște balamale de greutate aparent, care țin până la 130 de Kg (sunt tip VORNE).
Sâmbătă m-am trezit, mi-am făcut o cafea, m-am pus și m-am holbat la ușa aia aproximativ o jumătate de oră din pricina celor 130 de Kg susținute de balamale. Dacă balamalele au fost gândite să țină o așa greutate și s-a rupt totuși una din ele, câte kilograme o avea ușa? Deja mă vedeam cu 4 băieți să scoatem o ușă…
Într-un final, mi-am făcut curaj și am încercat să scot ușa, altă oră. Pur și simplu nu înțelegeam cum se scoate, până am găsit sistemul de balamale valabil și pe geamurile oscilo-batante:
Cu această tehnică, am scos ușa în 5 minute cu soția. Aparent, nu era așa de grea pe cât mă speriasem, am putut să o țin cumva eu singur pe mine până ce am pus-o în mijlocul casei împreună.
De acolo pe repede înainte: am demontat balamaua din șuruburi, m-am dus la un atelier ce vinde piese de termopan pe șos. Giurgiului, am luat o balama de la altă firmă, căreia i-a trebuit reglaj, am schimbat și prinderea de pe toc și am urcat sus ușa.
Am câteva mențiuni de făcut:
- Când bolțul balamalei e ascuns, băteți-l un pic din partea cealaltă cu un dorn și un ciocan. Dornul poate fi și un imbus, pentru a se ivi șanțul ce ajută la scos.
- La scoaterea din balamale, țineți ușa închisă bine. Vă va ajuta enorm.
- Reglajul se face prin a măsura distanța de la balamaua veche la ușă și deschiderea balamalei noi pentru a respecta acea distanță.
- La punerea pe balamale, după ce se pune în bolțul de jos, va trebui cineva să vă țină în cumpănă ușa pentru a o putea monta la loc pe bolțuri. Când o închizi așa (și se poate), nu pică la găuri.
După vreo 3 ore de meșterit și 20 de lei, ușa se deschide și se închide ca la carte, nu mai stă doar în 2 balamale, nu mai există riscul să cadă pe noi și etanșează și cum trebuie.
A, și nu uitați de capacele de mascare ale balamalelor. Mă uitam ca prostul și nu înțelegeam ce lipsește până am auzit pisica dându-mi un capac jos de pe masă. Și mai zicem că animalele nu sunt inteligente.