Chiar dacă sunt niște vremuri destul de tulburi în față, necesitatea unei mașini în familie nu prea mai poate fi negată. Sigur, dacă locuim în zone mai dezvoltate, cum ar fi București, Brașov, Sibiu și altele, este posibil să te descurci și fără mașină, mai ales dacă nu părăsești orașul. Dar, în practică, ajungi destul de repede să ai nevoie de ea chiar și într-un oraș mare.
Nu neapărat pentru confort, ci pentru situațiile în care nu ai timp de așteptat. Un drum urgent la spital, o problemă care apare pe nepregătite, lucruri care nu suportă amânare. În momentele astea, diferența dintre a avea sau nu o mașină devine foarte clară.
Pe de altă parte, nici nu are sens să cădem în extrema cealaltă și să folosim mașina pentru orice lucru mărunt. Îmi aduc aminte de sketch-ul lui Radu Pietreanu, de pe vremea Vacanța Mare, în care zicea că mergem cu mașina până la magazinul de pâine aflat la 100 de metri pe o stradă cu sens unic. Gluma era amuzantă, dar, dacă stai să te gândești, nu e foarte departe de realitate.
Undeva la mijloc e echilibrul. Mașina din familie e o necesitate, dar una care vine la pachet și cu responsabilitate. Iar una dintre cele mai importante responsabilități începe exact după ce ai cumpărat-o, mai ales dacă vorbim de o mașină second-hand.
Nu vorbesc despre o mașină nouă deoarece mașina nouă nu vine cu defecte. Iar defectele sunt rezolvate prin rechemări în reprezentanțe ale acestora.
Orice mașină am cumpăra la mâna a doua, nu îi știm istoricul. Degeaba avem cărți de service și orice dovadă ar putea exista pentru a arăta că mașina a fost întreținută, nu avem certitudinea acestor intervenții. Din acest motiv, o parte a bugetului disponibil la achiziția unei mașini second-hand trebuie să fie dedicat mentenanței.
În funcție de ce motorizare cumpărăm, avem internetul la dispoziție să ne informăm despre ce e nevoie pentru a menține acel motor pe termen lung. Luăm exemplul mașinii mele, Volkswagen Tiguan 5N cu motor 2.0 Diesel. Codul motorului este CFFA și, la o căutare rapidă despre probleme generale ale acestui motor, aflăm că are pompa de ulei angrenată cu ajutorul unui hexagon de 7 mm, care face legătura între sistemul de echilibrare al motorului și vibrochen.
Acel hexagon se uzează în timp și poate face ca motorul să rămână fără presiune de ulei în mers. Într-un limbaj simplu, dacă rămâi fără presiune de ulei, poți cala și distruge motorul în câteva zeci de kilometri din cauza frecărilor interne mari. Din experiența celor care au documentat problema, acest ax ar fi bine să fie înlocuit la maximum 180.000 km.
Poza de mai jos arată starea unui astfel de ax la 181.000 km.

Iată că, la o simplă căutare și o prevenție, motorul este salvat pe termen lung.
Un alt lucru obligatoriu este să facem schimburile uzuale. Asta implică uleiurile și filtrele schimbate. Atunci când vorbim de filtre, ne referim la filtrul de ulei, filtrul de aer, filtrul de polen și filtrul de combustibil.
Observați că am scris „uleiuri”. Am făcut-o intenționat, pentru că la mașina mea nu există doar uleiul de motor. Având cutie automată și tracțiune integrală, mai sunt și alte uleiuri care trebuie schimbate:
- cel de la cutia automată, recomandat la aproximativ 60.000 km
- cel de la Haldex, despre care am vorbit
- uleiurile din grupurile diferențiale
Ultimul lucru pe care vi-l spun să îl luați în calcul este setul de distribuție al mașinii. În cazul distribuțiilor pe curea, producătorul menționează, de regulă, 120.000 km pentru înlocuire. Din experiența mea ar fi mai sigur să îl schimbați la maximum 90.000 km deoarece piesele aftermarket nu au aceeași calitate ca cele OEM. În plus, manopera dintr-un service, chiar și reprezentanță, nu este identică cu cea din fabrică.
În setul de distribuție includeți și pompa de apă, dar și cureaua de accesorii. Manopera este deja inclusă în intervenție, așa că nu are sens să reveniți ulterior în aceeași zonă.
Și o ultimă mențiune despre distribuțiile pe lanț, unde există ideea că nu necesită înlocuire. Patinele pe care alunecă lanțul sunt din plastic și se uzează în timp, iar lanțul se întinde. Daunele unui lanț rupt sunt, de obicei, mai mari decât în cazul unei curele.
Ideea de bază e simplă: o mașină second-hand nu începe „de la zero” în momentul în care o cumperi, ci de la istoricul ei, pe care nu-l cunoști exact. De aceea, o parte din bugetul de achiziție ar trebui privită ca investiție în liniște pe termen lung, nu doar în „plăcerea de a o lua”.
Nu e vorba să schimbi tot din prima sau să intri în extreme. E vorba să aduci mașina într-un punct în care știi ce ai sub capotă și poți preveni problemele înainte să apară.
În final, o mașină întreținută corect după achiziție nu devine doar un mijloc de transport, ci un lucru pe care te poți baza. Iar diferența asta, în timp, se simte mai mult decât orice economie făcută la început.

Lăsați un comentariu