Datorită noii pasiuni pe care am dezvoltat-o pentru grădinărit, am început să studiez pe internet tot felul de metode de a îngriji grădina. Principalul meu scop în grădină este să am grijă de via ce-mi dăruiește un vin așa de bun, deci de la ea plec cu toate definițiile.
De asemenea, unele definiții pe care eu le aveam în cap nu prea sunt pe aceeași frecvență cu realitatea, motiv pentru care o să încep prin a-mi cere scuze dacă în trecut v-am indus în eroare. Mă revanșez astăzi.
Așadar, există câteva lucrări de întreținere pentru grădina noastră, pentru fiecare plantă în parte pe care o avem în curte. Fie că vorbim de roșii, vie, meri sau alți arbuști ornamentali, fiecare plantă este diferită, dar are parte de un tratament similar.
1. Săpatul plantelor
Cred că prima definiție pe care o pot lua în calcul este săpatul plantelor. Nu știu dacă există cineva din cei ce citesc pe aici ce n-ar ști ce înseamnă, dar explic totuși că săpatul înseamnă afânarea pământului compactat pentru o aerare uniformă a lui și pentru a permite apei să pătrundă eficient la rădăcini. Se face în general înainte ca plantele să intre în vegetație, de preferat primăvara devreme.
2. Plivitul și gestionarea lăstarilor nedoriți
Un alt procedeu de făcut în grădină este plivitul plantelor. Face referire la înlăturarea buruienilor și plantelor nedorite de pe lângă cele pe care le avem puse de noi. Plivitul se poate face și prin săpare, doar că un săpat pe căldură va duce la o evaporare mai rapidă a apei din pământ.
Tot plivit se numește și înlăturarea lăstarilor lacomi la vița de vie, precum și a drajonilor ce se pornesc.
Pentru că am făcut mențiunea asta, drajonii sunt acei lăstari care pleacă de la baza unui pom sau a viței de vie și nu vor fructifica (sunt cei marcați cu roșu). Aceștia se îndepărtează pentru eficiență.
În același timp, lăstarii lacomi sunt cei ce au tendința de a se duce mai sus decât cei productivi pentru a acapara consumul de apă și de lumină. Ei sunt benefici pentru a ține o plantă în viață dacă este în sălbăticie. Date fiind condițiile din grădină, se preferă îndepărtarea acestora. Îi recunoașteți ușor pentru că sunt foarte lungi și fără rod.
Totodată, în cazul viței de vie, unii lăstari crescuți de sub joarda principală se consideră lacomi, chiar dacă la bază au un ciorchine foarte mic. Ei vor consuma foarte multă sevă, așa că îndepărtați-i și pe ei.
3. Tunsul pomilor și al viței de vie
Nu am menționat nimic despre tunsul pomilor și a viței de vie. Am vorbit pe larg aici despre acest procedeu pentru vița de vie și se face de preferat iarna târziu / primăvara devreme.
Confuzia mea pe care am făcut-o vreme îndelungată (și am vorbit despre aceasta și aici) este între copilitul plantelor și desfrunzitul viței de vie. Am făcut această greșeală deoarece eu zic că copilesc via, dar de fapt o desfrunzesc vara târziu.
4. Copilitul vs. Defolierea (unde am făcut și confuzia)
Defolierea (Desfrunzitul)
Defolierea (pentru că așa se numește desfrunzirea) se referă la îndepărtarea frunzelor de deasupra strugurilor astfel încât să facilităm accesul soarelui la ei pentru coacere. Frunzele au un rol de protecție împotriva grindinei, dar după 15 August probabilitatea de a cădea grindină scade drastic, așa că desfrunzitul se poate face după.
Copilitul (În verde)
În același timp, copilitul se face în verde, după înflorirea acesteia. Iar copilirea este un fel de eliminare a lăstarilor lacomi, doar că aceștia cresc pe lăstarii productivi, la anumite noduri. Creșterea asta accelerată a copilor nu face decât să sece planta de sevă. Nu sunt productivi, singurul lor rol este identic cu cel al lăstarilor lacomi. I-am marcat cu albastru pe poza de mai sus.
Din ce știu eu foarte bine, copilirea se poate face la tomate (roșii, pe românește), la castraveți, la vița de vie sau la crizanteme.
5. Lucrări opționale: Mulcirea și Văruitul
Am auzit de chestia cu mulcirea, motiv pentru care v-am și întrebat dacă practicați. Eu am început și încă studiez să văd efectul pe termen lung. Dar până acum nu am nimic de reproșat.
Tot opțional, pomii se văruiesc. Văruitul pomilor se face, în România, primăvara, după ce pomii înmuguresc. Iar văruitul ajută la o protecție a scoarței și a întregului rod la bacterii și la dăunători.
Am făcut mențiunea cu România pentru că vom vorbi despre văruit mai detaliat în perioada ce urmează deoarece am găsit niște experiențe foarte interesante povestite de niște oameni din Seattle, pe granița cu Canada. Trebuie să încerc și eu personal, dar vom vorbi înainte de a face eu experimentul de data asta.
Cam asta mi-am adus eu aminte pe moment. Dacă-mi scapă ceva, vă rog să veniți în completarea articolului cu comentarii. Nu știu de ce am impresia că îmi scapă ceva, dar așa învățăm.
Lăsați un comentariu