Vin dintr-o zonă în care legendele, miturile și cu poveștile sunt la ordinea zilei. Legende care mi-au marcat poate chiar și viața.

Știți, bănuiesc, că la Curtea de Argeș există „Legenda Meșterului Manole”, nu? Cea în care meșterul Manole zidea continuu la Mănăstirea de la Curtea de Argeș și „ziua ce zidea, noaptea se surpa”? Ăia de erau 9 meșteri mari, calfe și zidari, și cu Manole 10, care mi-i și-ntrece, de s-au gândit ei că ar fi bine să zidească pe coana soție a lui Manole, Ana, între pereții mănăstirii pe post de structură de fundație. După care Manole de pe schelă și-a făcut aripi de lemn, a încercat să zboare și a căzut de unde izvorăște acum „Fântâna lui Manole”.

Vorba fie între noi, mai știu o variantă a acestei balade făcute de Vacanța Mare. O versiune ce n-aveam cum s-o ratez din portativ:

Ei bine, așa cum legenda Meșterului Manole există la noi în Curtea de Argeș, așa am mai auzit de o legendă, sau un mit. Un mit ce există mai în toate împrejurimile țării, pun pariu.

Legenda e scurtă și spune că toamna vine în momentul în care cerbul își face nevoile în râu (dă o chișare, cum s-ar zice, acolo l-a tăiat, în gârlă), apa se răcește și așa se răcesc și pământurile. Bineînțeles, având această istorisire în cap, am observat pe viu cum venea toamna, doar că nu chiar așa.

De la un timp de vreme, m-a apucat din nou pandalia cu mers pe munte. Asta face ca astă toamnă (am fost tentat să zic iarnă, dar zăpada lipsea cu desăvârșire din peisaj) să mergem la Cascada Urlătoarea.

Am urcat, ne-am făcut noi toate cele de făcut, fericiți tare că am văzut ceva, că am făcut mișcare etc. Am coborât la baza muntelui spre a ne porni la Sinaia înapoi și am ajuns lângă râu. Râu în care puteai să îți speli un adidas, chiar și pe mâini dacă te-ai murdărit de pe drum.

Unele persoane au îndrăznit și să bea apă din râu, fiind curgătoare și venind de pe munte. Au zis că apă mai curată ca asta de munte nu există. Ceea ce nu au văzut ei (dar las’ că am văzut eu) au fost 2 băieți la vreo 20 de metrii mai sus ce făceau ce face cerbul toamna… Și așa de gustoasă părea apa mai în vale, nici nu se răcise.

De asta zic, când i-am văzut pe aceia, direct la legendă mi-a fugit mintea, nici nu încape loc de îndoială. Am și zis:

Într-adevăr, acum a venit toamna…

Sursa foto: Freepik