Lecții din livadă, primite la un pahar de vin


Multe lucruri am învățat în viața asta și nu toate sunt legate de ceea ce înseamnă școala. Sunt o sumă de lucruri ce nu au nici cea mai mică legătură cu școala, chestii pe care le înveți doar făcând.

Așa cum am mai zis pe aici, eu sunt născut și crescut la Curtea de Argeș. Faptul că am ocazia să lucrez la țară se datorează soției mele în exclusivitate pentru că m-a dus pe locurile ei, unde am ajuns să zic că e acasă. Altfel aș fi fost băiat de oraș, fără o noțiune de curte.

Dar chiar dacă sunt născut la oraș, nu m-am ferit de muncile grele deloc. Orice lucrare mai mare pe care ai mei o făceau, o făceau cu finul meu de la Argeș. De la el am învățat să fac cam tot ceea ce făceam prin curte sau la mașini, așa că atunci când el îmi oferă un feedback sau o părere, o accept cu brațele deschise, fără să comentez.

Așa s-a întâmplat și acum, la un grătar, iar în timp ce carnea se gătea și savuram un pahar de vin, el a aruncat un ochi să vadă ce livadă am, mai ales că apucasem să mă laud cu ea. În timp ce pomii vechi sunt într-o stare bună, pomii noi cumpărați nu sunt chiar la adevărata lor valoare.

Așa că m-a luat să îmi explice ce ar trebui să fac în curte. Am aflat mai multe lucruri despre pomii fructiferi:

Pomii fructiferi sunt, în general, crescuți forțat și trebuie să îi dirijezi

Cred că toți cei care aveți o grădină ați observat că, atunci când ați cumpărat pomii, de fapt ei sunt ca un băț cu alte două crăcuțe mici. Rareori pomii sunt dirijați din pepiniere, de cele mai multe ori cei dirijați sunt mari și scumpi. Este cumva și normal: scopul pepinierei este să vândă pomii, nu să vă construiască livada.

Așa că la plantarea lor și în primul an, veți avea în mare parte în curte niște bețe cu frunze. Dar deja din al doilea an veți vedea că aveți niște lăstari dați din acei pomi.

Așa cum tendința oricărei plante este de a se înălța pentru a acapara cât mai multă lumină, pomii fructiferi nu fac excepție, motiv pentru care în anul doi lăstarii sunt lacomi. Ei pot fi dirijați pentru a da un coronament pomului și pot deveni fructiferi dacă devin destul de solizi și pot susține rodul.

Tunsul nu ar trebui să fie greu

Eu personal am încercat să tund pomii, dar ceea ce am făcut eu se numește mai degrabă o defrișare masivă pentru că în livadă erau foarte mulți uscați și aproape toți aveau ax central destul de gros care lua lumina coronamentului (crescut de minimum 10 ani).

Tunsul unui pom, când se dorește menținerea lui mai mic, se poate învăța prin a studia pomul când este înflorit. Chiar dacă nu știi nimic despre tunsul pomilor, despre lăstarii lacomi sau țepușele ce vor da fructe, în momentul în care un pom înflorește, el îți arată unde trebuie să umbli.

Luăm exemplu poza de mai sus, unde avem un măr mic. Am observat că la meri, lăstarii lacomi vor face flori în partea de jos a lor. Dacă tăiem un lăstar lacom la ras, așa cum am auzit la marea majoritate a oamenilor, știrbim producția.

Greșim de când plantăm pomii

Încă un lucru de care nu ținem cont este adâncimea la care plantăm pomii. Am mai vorbit aici despre root flare și în general, pomii au tendința de a-și duce rădăcinile spre zona de îngrășământ de la suprafața pământului.

În zona mea de deal cu valențe de munte am doi piersici pe care cred că urmează să îi dau jos din cauza faptului că i-am plantat prea la suprafață. Rădăcinile suferă iarnă de iarnă și pomul nu are putere de regenerare. Iată că piersicul, caisul și nectarinul pot fi excepții de pomi plantați cu zona de ramificație a rădăcinilor mai aproape de suprafață.

În același timp, pomii cu rădăcină liberă pot fi plantați așa cum am vorbit în articolul menționat mai sus.

Sincer, mă bucur că am primit așa lecții. De mult timp caut un om priceput (el se numește arborist, dar nu am auzit la mine la țară de așa ceva) care să îmi arate fizic, pe pomii mei, ce am de făcut. Și sper ca și eu să vă învăț pe voi, la rândul meu, prin experimentele pe care le voi face în continuare.

Lăsați un comentariu