Fii Util!

Sunt uimit de ceva aproape zilnic. Stați cu mine să înțelegeți, pentru că nu cred că delirez.

De felul meu sunt un om tipicar. Dacă merg pe drum și aud un troncănit la mașină, nu mai am somn noaptea până nu îl găsesc. La fel, dacă intru într-un supermarket și văd un produs pus aiurea, îl așez eu la locul lui. Nu suport dezordinea. O fi vreun început de OCD, habar n-am.

Problema e că, uneori, îmi vine să mă iau cu mâinile de păr când văd că anumite lucruri extrem de simple sunt evitate. Nu uitate. Evitate!

Totul a pornit de la noua mașină pe care am adus-o recent în curte. Când am fost să o luăm, am mers doi: eu și vărul mecanic, același care m-a ajutat la treaba cu bujiile. Planul era simplu: mergem cu o mașină și ne întoarcem fie cu două, fie cu una, el urmând să conducă cea nouă.

Am pornit-o și a luat-o la sfert de cheie fără mofturi. De mers, a mers bine. Vărul a zis că, pentru vârsta ei, se comportă chiar ok și nu dă semne de oboseală.

Ajunși la țară, am lăsat-o în custodia unchiului și ne-am văzut fiecare de drum.

După o perioadă, când s-a mai dus entuziasmul mașinii proaspăt cumpărate, primesc reclamație din județul Argeș:

Nu are același zvâc ca ailaltă! Și nu bagă căldură cum trebuie.

Mă să fie…

Încep să explic: cealaltă mergea și un pic pe ulei, probabil de-aia părea mai sprintenă. Plus că îi lipsea o tobă, deci avea alt back-pressure pe evacuare.

Nu și nu. Reclamantul rămânea ferm pe poziții.

Cum zice un proverb românesc:

De mașină te bucuri când o iei și când o dai.

Bun, hai să rezolvăm reclamația. Am început metodic, cum am învățat la mașinile SH pe benzină:

• bujii;
• filtru de aer;
• ulei cu filtru;
• termostat.

Am schimbat bujiile și termostatul. Din ce am înțeles, căldura s-a rezolvat. Parcă mergea și un pic mai bine, dar tot nu avea zvâcul dorit.

Următorul pas logic: filtrul de aer.

Mă apuc să desfac carcasa, dau jos tubulatura dintre filtru și corpul de admisie (îi zicem corp de admisie pentru că injecția e monopunct) și atunci m-am trezit cu priveliștea asta.

Băi, fraților… schimbarea filtrului de aer e o nimicură de mentenanță. În unele cazuri, carcasa se desface din niște amărâte de clipsuri. În altele sunt 4-6 șuruburi. Cinci minute pe ceas:

• desfaci;
• scoți filtrul;
• pui unul nou;
• închizi la loc.

Atât.

Mai mult decât atât, filtrul nici măcar nu era original. Cel original era mult mai mare și mai „butucănos”. Ăsta părea ceva improvizație ieftină.

Momentul în care mi-am dat seama clar că aici era problema a fost când am scos filtrul din soclu. M-a lovit un miros de benzină de parcă rupsesem vreo conductă.

De fapt, era benzină nearsă adunată în corpul de admisie. Și aici ajungem la baza funcționării unei mașini pe benzină. Are nevoie de trei lucruri:

• combustibil;
• aer;
• scânteie.

Scoate una dintre ele și ai omorât motorul. În cazul ăsta, aerul nu mai ajungea în cantitatea necesară.

Sincer, mă mir că nu a apărut nicio eroare în bord. Probabil fiind o mașină mai veche, ECU-ul are toleranțe mai mari. La un Euro 4 sau mai nou, aveai Check Engine aprins instant la așa ceva.

Și tot nu pot înțelege de ce unii oameni preferă să își neglijeze mașinile.

Pot accepta scuza „nu mă pricep”, caz în care mergi în service să îl înlocuiască. Dar să treacă atât de mult timp în care nu înlocuiești un amărât de filtru, e inadmisibil.

Un filtru de aer NU are voie să ajungă în halul ăla de negru.

Concluzia? Aveți grijă de mașinile voastre, ca să aibă și ele grijă de voi.