Articolul de azi o să fie compus de fapt din 2 articole deoarece am de povestit și m-am plimbat mult weekendul trecut.
Am zis că printr-o conjuctură am fost nevoit să ajung la Curtea de Argeș cu autocarul. Dar duminică, după ce sâmbătă m-am rupt cu munca și cu cârca, am zis să facem un traseu d-ăsta ușor pe munte.
Ne-am inspirat de la Zig-Zag pe hartă și am ales și noi să facem vârful Bătrâna și vârful Bucșa, din munții Bucegi.
Prima mențiune cu care aș începe cu privire la acest vârf Bătrâna (că el e mai picant în căutări am văzut) este că te poate induce ușor în eroare. De ce? Sunt 2 bătrâne. Unul este vârful Bătrâna din munții Bucegi, altul este vârful Bătrâna din munții Păpușa – Iezer.
A doua chestie bine de menționat aici este că, deși de unde ne-am inspirat să urcăm sus pe munte zicea să urcăm pe vârful Bătrâna și să coborâm pe Bucșa, cumva am reușit să încurcăm fundul cu capul și ne-am dus pe Bucșa și am coborât pe unde se urcă spre Bătrâna. Cea mai bună greșeală din viața noastră.
Tot traseul pleacă de la Moeciu de Sus. Plecarea se face de la Hotel Mistral, există o parcare (parcare e mult spus, de fapt parchezi pe marginea drumului dar pământul permite gararea și nu parcarea laterală). Vă previn, ăștia în Moeciu ori sunt în asfaltare, ori au uitat că au de asfaltat că la momentul în care ai trecut din Moeciu de Jos în Sus, ai impresia că se va rupe mașina și nu alta.
Traseul este în circuit, de asta am și greșit dar ne-am întors în același punct. La momentul începerii urcării, datele din ceasul meu arătau următoarele:
De cum intri în pădure, semnele de urmat ar fi cele care sunt cu triunghi roșu și duc către vârful Bucșa.
Peisajul din pădure e ceva de vis și de asta am și urcat așa ușor. Zic că am urcat așa ușor că am avut urcare susținută pe o altitudine de 700m înălțime. Practic, la ieșirea din pădure am văzut vârful. Și am mers vreo 6km.
Când urcați, vă mai aduceți aminte din când în când să mai verificați pe unde sunteți, să nu vă duceți de bezmetici prin pădure. La un moment dat m-am auzit vorbind cu voce tare:
Băi, dar noi mai suntem pe Triunghi Roșu sau ne-am dus de nebuni?
Evident, la 2 copaci mai încolo, era semnul desenat. Apropo de asta, de cele mai multe ori, dacă nu te abați de la semnele „rutiere” de pe traseele montane, e cam imposibil să te rătăcești. Dar chestia asta se aplică în special în Bucegi, că traseele sunt marcate mereu.
Bine, ele sunt marcate pentru că e și rezervație naturală, dar e și întreținută de către cei de pe munte. Am uitat să vă zic, la intrare pe circuit e un băiat într-o gheretă d-asta de lemn care vă eliberează un bilet valabil de acces pentru 3 luni contra sumei de 10 lei. Iar asta e valabil pentru tot ce înseamnă mers în rezervația Bucegi.
Situația cu marcajele nu e așa de bună când vine vorba de traseele pe alți munți. Pe Valea lui Stan pot spune că sunt marcate. Dar am mai auzit (și o să verific și eu personal să văd) că în alte părți aproape lipsesc cu desăvârșire.
Revenind: ieși din pădure și dai din prima de un set de bujori de munte, abia înfloriți. Iar de acolo, mai sunt 30 de minute până la vârf.
Peisajul de sus este unul liniștitor, cel puțin eu așa l-am găsit. Era un pic aglomerat, dar pot spune că am mai întărâtat niște turiști să ajungă pe vârful Bătrâna.
