Kind reminder: verificați coșurile înainte de iarnă

Am venit recent la țară și am văzut că se lasă frigul peste noi. Motiv pentru care mi s-a oferit oportunitatea unei călduri în casă și a focului făcut la șemineu cu vreo două ore înainte să ajung.

Nu mai știu să zic exact când s-a întâmplat toată povestea asta, cred că la sfârșit de septembrie. Cert e că a ieșit un fum în casă de nu mai puteai sta. A scos uncheașul lemnele aprinse cu lopata din șemineu că nu mai puteai sta în casă de miros de fum și a lăsat toate geamurile deschise la maxim pentru a se aerisi.

Vă dați seama de unde am plecat, de la dorința de a face căldură, la frig. Noroc cu celelalte două sobe că au făcut căldură și nu ne-a fost frig noaptea. Vedeți voi, la deal înspre munte e un pic mai frig ca la câmpie. Inclusiv azi dimineață erau 3°C, în timp ce la București sunt 10°C.

Supărat foc și pară pe șemineu, am zis să văd ce se întâmplă în pod, unde aveam acces de anul trecut. Am desprins cărămida prinsă acolo și am început să caut să văd ce se întâmplă.

Am mers în primă fază pe coș în sus cu o perie nouă, cumpărată special să curăț coșul și să scot tot ce era acolo. În mintea mea era că bărzăunii și-au făcut cuib acolo din nou. Chiar încercam să îmi fac un plan să scap de ei definitiv, doar că nu știam cum.

Surpriza a fost să văd că nu era nimic acolo. Era curat lacrimă, poate niște urme de păienjeni, dar în rest era curat. În mintea mea a fost doar atât:

Dacă nu e în sus, e clar că e în jos…

Și am început să sap efectiv cu mâna în jos. Aveam depunere de gudron de un metru înălțime, de la gura șemineului până sus.

Nu am înțeles inițial de unde și de ce atâta depunere, că eu am folosit șemineul doar o iarnă. Poate să fi fost de-a lungul timpului, dar coșul nu a mai fost folosit înainte de șemineu vreo zece ani, deci nu prea avea ce depunere să fie de-a lungul timpului.

Am găsit în final și motivul principal pentru care erau probleme, unul la care nu m-aș fi gândit niciodată. Cred că am mai zis povestea asta, dar am să o repet:

Pe vremuri, oamenii doreau să conserve carnea obținută din gospodărie cât mai mult timp. Pentru asta, aveau 3 soluții: congelat, o soluție care nu era la-ndemâna oricui, dat cu sare și băgat la garnița cu untură sau afumarea cărnii. Ei bine, la mine la țară se practica mult carnea afumată, iar locul în care se făcea afumătura era în podul casei.

Motivul era destul de simplu: accesul animalelor era destul de dificil în podul casei. Singurele care ajungeau erau pisicile, dar și ălea mai greu. În plus de asta se foloseau de coșurile existente ale casei pentru a face fum.

Problema de fapt a fost o soluție tehnică adoptată pe genunchi pentru a face mai mult fum în pod și pentru a-l dirija mai ușor spre carne: a fost zidită o cărămidă în interiorul coșului, iar sub ea s-a făcut depunere de gudron.

Alături de asta a contribuit lipsa unei pălării pentru coș. Dacă a plouat în el, apa în contact cu funinginea depusă pe pereții coșului (și în zona cărămizii lipite) s-a transformat în bucăți de gudron dure, depuse pe un metru înălțime de jos în sus.

Am dat de cărămida asta și am rupt-o din zidărie fără să deteriorez coșul pentru că a fost adăugată suplimentar. Iar pentru a scoate toată mizeria din coș am apelat la un aspirator mare cu un sac textil. Am tras cu aspiratorul toată mizeria timp de o jumătate de oră, până am văzut luminița de la capătul tunelului: tubul de evacuare montat de la șemineu.

Ca să nu mai desfac și altă dată, am băgat și peria să curăț pereții temeinic și apoi am scos cu aspiratorul din nou. Norocul meu a fost că furtunul era destul de lung cât să ajung la fundul coșului.

În plus de asta, coșurile sunt făcute goale până aproape de baza fundației pentru astfel de depuneri. Practic exista o rezervă pentru depunere nouă de mizerie de aproximativ doi metri. Nu am ajuns până jos, dar am curățat un metru și din asta.

La final am lipit cu adeziv o țiglă ceramică pe post de capac cât să mă asigur că nu există comunicație între cele două coșuri (fiind coș dublu, fumul mi s-ar întoarce pe celălalt coș al sobei mici și ar mirosi în casă) și am făcut probă.

Rezultatul? Deschid ușa de la șemineu și nu mai vine fumul sau flacăra peste mine, are tiraj bun, nu mai miroase a nimic (dar a nimic, scriu asta deja după vreo trei folosiri să fiu sigur că pot spune ceva bun) și mă bucur de căldură.

Pentru cei ce aveți sobe: curățați coșurile. Recent am aflat că există la primării coșari angajați care curăță coșuri. Interesați-vă acolo și vedeți cât este taxa de curățare. Riscați să muriți asfixiați în casă și nu știți de ce apoi.


Lăsați un comentariu