În general, eu iarna nu făceam lucrări de întreținere la vie, de frica unui eventual îngheț ce mi-ar strica via. Mai ales dacă este cumpărată din comerț și este gata altoită, aveam o teamă că ar putea distruge altoiul și să rămân cu port-altoiul doar, încât mai bine le lăsam așa.

Cu timpul însă, am descoperit că sunt lucrări de întreținere la vie inclusiv iarna. Problema este cum interpretezi acest cuvânt, “iarna”. Pentru că nu poți face absolut nimic atunci când sunt troieni de zăpadă în curte. Nu poți nici să lucrezi, îți îngheață mâna pe scule pe afară.

Apropo de asta, fac o paranteză: nu pot să nu observ cât de mult a crescut ziua în ultima perioadă. Din martie încolo nici nu o să ne mai dăm seama că ziua crește. Dar până atunci, eu urmăresc (cu atenție și îngrijorare, să citez un om în rang înalt la ora actuală) cum crește ziua și se încălzește afară.

Iarna pentru vița de vie începe cumva din noiembrie, cu pregătiri pentru iernat temeinice. Chestia asta se aplică în special la culturile întinse pe suprafețe mari. Avantajul îl mai reprezintă și poziția geografică: dacă sunteți într-o zonă în care iarna vine din octombrie și mai pleacă în aprilie (ex: Întorsura Buzăului), acolo lucrările se fac doar primăvara.

Desfrunzitul viei

După ce via a rodit și au fost culeși strugurii din aceasta, pe ea vor rămâne frunze. O parte din acestea vor cădea natural pe sol, însă problema se pune cu cealaltă parte, ce rămâne în vie.

Frunzele rămase vor favoriza staționarea zăpezii pe vie, încărcând-o și cu greutate și apărând posibilitatea de a se rupe. Cum joardele tinere sunt foarte sensibile din acest punct de vedere (nu au rezistența mecanică necesară) și tot ele sunt cele ce rămân în urma tăierii viței pentru că vor da rod, ele trebuie protejate temeinic.

Desfrunzitul se face foarte ușor, frunzele trecute prin toamnă abia mai sunt agățate de vie. Cu un mic ghiont fiecărei frunze, se rezolvă ușor.

La același punct fac mențiunea că frunzele ar trebui adunate de pe lângă vie și compostate. Nu doar din punct de vedere poluare, dar frunzele pot sufoca pământul.

Tăiere de ușurare a viei

Cum ziceam, dacă vă știți cu via extinsă pe hectare, atunci tăierile ar fi bine să fie pornite timpuriu, din noiembrie, înainte de a da înghețul.

Principalul motiv pentru care nu trebuie să dea înghețul este că, atunci când via este tăiată, ea “plânge”. Știu, știu, nu vă speriați, nu plânge ca un om, cu lacrimi șiroaie. Din ea iese seva aceea în urma tăierii și până când aceasta se va cicatriza (undeva la 2 zile), este expusă înghețului. Aici vă ajută aplicațiile meteo foarte mult.

Tăierea de ușurare se referă în special la tăierea lăstarilor lacomi prezenți pe vie, prin care eliminați până la 30% din încărcătura pe coarde.

Lucrări ale solului

Și via se sapă. Nu mereu cum se sapă legumele și fructele în grădină în timpul anului, dar și aceasta se sapă. Măcar o dată la 3 ani, pentru ca solul să își ia permeabilitatea necesară și să se aerisească.

În general, săpatul se face de pe margine și se pune brazdă pe lângă corzi. Nu vă apucați să băgați sapa (sau cazmaua, la noi în Argeș se zice hârleț) în mijlocul viei să întoarceți pământul acolo. Rădăcinile viei de obicei se dezvoltă cât mai la suprafață și e posibil să tăiați cât mai multe.

Gândiți-vă că pur și simplu faceți un mușuroi de pământ în jurul viei cu pământul scos de pe lângă ea. Dacă luați în calcul și tăierea de mai devreme, zonele de unde au fost tăiați lăstarii lacomi se pot îngropa, mai ales la vița de vie foarte tânără.

Tratamente

Există posibilitatea de a efectua și tratamente pentru a o proteja în perioada ce vine.

Sunt tratamente pentru a evita apariția manei sau făinării viei. Inclusiv îngrășămintele ce se pun în pământ pentru aceasta sunt tratamente. Spre exemplu, cumulat cu săpatul viei, puteți folosi gunoi din grajd uscat (Atenție! Uscat bine, vreo 2-3 ani) pentru a asigura necesarul de nutrienți pentru aceasta.

Mai fac o mențiune aici: la joardele plantate și foarte tinere, în special în zonele foarte reci, pe vremuri se îngropau coardele ce erau afară. Ele se făceau pe un rotund și se punea pământ peste ele, apoi fân și apoi venea un strat de zăpadă, când ningea.

Cu toții știm că zăpada acționează și ca un strat izolator de căldură pentru pământ. De asta câteodată durează și atât până la topirea ei. Ei bine, joardele de un an să zicem sunt foarte sensibile la îngheț. Corzile sunt foarte subțiri, iar rădăcinile nu sunt foarte bine dezvoltate. Și astfel pierdeți joarda.

Sursă foto: Freepik