Când te apuci de construit și descoperi realitatea


De data asta m-am apucat cam în orb de muncă la țară, fără să știu ce mă așteaptă. Nu știu de ce am plecat cu impresia că o să fie totul floare la ureche, dar deja pentru a închide terasa mă lovesc de mai multe probleme pe care nu le anticipasem.

În capul meu, etapele erau diferite:

  • Zidesc până la o înălțime de 80 cm (și 100 cm pentru că am o diferență de nivel între plăcile de pe terasă), iar de restul pun geamuri.
  • Tencuiesc toți pereții.
  • Montez geamurile.
  • Izolez golurile de aer pentru a nu permite frigului (sau căldurii) să intre pe terasă.

Sună așa de bine pe hârtie că ar fi trebuit ca acum să fiu gata. Ei bine, pașii reali sunt un pic diferiți:

  • Într-adevăr, am zidit așa cum am zis.
  • După zidire, am lipit polistiren pe exterior pentru a izola BCA-urile de ploaie.
  • Acel polistiren am fost nevoit să îl acopăr cu masă de șpaclu și cu plasă de fibră, urmând ca acum să îi dau tencuială decorativă.
  • Pe interiorul zidului am dat tinci, care vine în trei pași: prepararea materialului, aplicarea lui uniformă pe perete și drișcuirea lui.
  • În prealabil, pe toate BCA-urile am pus colțare înainte de montajul geamurilor.
  • Sunt nevoit să fac un perete din scândură unită una cu alta pentru a izola de exterior partea care dă în curtea din spate.
  • Peretele casei a trebuit râcâit pentru că se lua toată lavabila dată de mine acum șase ani, după care am trecut din nou la polistiren.

Și tot așa. Pași mai sunt, iar dacă îi scriu pe toți aici, nu se mai termină articolul ăsta niciodată.

Ceea ce voiam să zic este că atunci când te apuci de construcții, niciodată, dar NICIODATĂ, nu pleci la drum gândindu-te că ai de pus două plăci de polistiren, de tencuit și la revedere.

Bine, între noi fie vorba, poți face și chestia asta, dar este o improvizație și nu va fi trainic. Nu pentru că nu rezistă, Doamne ferește, ci pentru că peste șase luni te vei uita la lucrare și vei zice: „De ce nu am făcut eu cum trebuie?” Și o vei lua de la capăt.

Așa că mai bine faci un șantier mare, cât de mare se poate și termini cu toată lucrarea. La fel am făcut și atunci când ne-am apucat de lucru în casă: am ținut doar o cameră în care să putem sta, iar pe urmă am continuat și cu ea. A fost șantier patru luni (pentru că în mare parte lucram în weekend), dar după patru luni am încheiat cu totul.

La fel voi face și aici: o să țin șantierul deschis cât e nevoie, până termin ca la carte tot ce e de făcut. Asta nu înseamnă că o să zăbovesc. Deja am făcut muncă de 12 zile în patru. Dar o să mă străduiesc să fac lucrurile cum trebuie, ca să nu mai revin apoi asupra lor deloc.

Lăsați un comentariu