Multă vreme am crezut că pentru ca o plantă să trăiască, ea are nevoie de pământ bun și schimbat la timp. Doar asta am făcut instinctiv și am sperat la ce e mai bine. Foarte puține sunt plantele care mi-au rămas în viață. Vă spun, le număr pe degete: am o tentativă de ficus și o iederă cățărătoare la momentul actual pe acatistele de vii.
Însă de curând (chiar de anul ăsta) am început să mă interesez foarte mult de cum se plantează, ce preferă un anume tip de plantă și cum ar trebui să fie pământul așezat. Mare mi-a fost mirarea să aflu că există tot soiul de elemente de care trebuie să țin cont când fac aceste lucruri: PH-ul pământului, trebuie să fie multistrat, cât de des se udă și tot așa.
M-am gândit că ar trebui să vă zic și vouă, mai ales că toamna și primăvara se plantează cel mai bine și cel mai des. Și o să pornesc de la dorința mea arzătoare de a avea lavandă.
Ultima oară când am fost în Italia la rude am primit un butaș de lavandă ce l-am pus la pământ. S-a făcut mare și frumos, din el am luat alți butași pe care am vrut să îi înmulțesc. Problema e că mi-era așa de drag de butași și de planta mamă încât le udam zilnic. Ori lavanda nu are nevoie de apă, din contră, preferă uscăciunea.
Iar explicația este cât se poate de logică: dacă țineți minte, atunci când v-am povestit de înmulțirea viței de vie, sfatul meu principal era ca borcanul să aibă apă maxim două degete astfel încât via să dezvolte rădăcini și să le trimită către pământ pentru a-și prelua nutrienții.
Același lucru se aplică și aici: apa se drenează rapid, ceea ce înseamnă de fapt că se duce la baza ghiveciului (doar nu s-o evapora, nu?) Și ajută planta să trimită rădicinile la bază. Dar nu m-aș fi gândit în vecii vecilor la asta.
Am descoperit în plus perlitul, o rocă vulcanică ce se pune în amestec cu pământul de flori pentru a permite aerarea acestuia și oxigenarea rădăcinilor pentru o creștere rapidă și fără a le expune riscului de mucegăire. La momentul actual lavandei mele îi vor cădea frunzele pentru că a fost sufocată de apă, dar tulpina va rămâne intactă și va face noi muguri.
Cât despre PH-ul pământului, nu m-aș fi gândit că plantele preferă un anume soi de pământ până la apariția Callunelor pe piață. Evident că mi-am luat și eu să plantez la țară, alături de niște Azalee și m-am interesat să fac lucrul bine. Așa am aflat că preferă un sol ușor acid (un PH între 4.5 și 5.5) ambele. Iar asta mi-a dat posibilitatea să le împreun.
Să sintetizez un pic treaba cu PH-ul:
- Calluna Vulgaris are nevoie de pământ cu un PH ușor acid.
- Azaleea este la fel.
- Lavanda are nevoie de un pământ neutru spre alcalin, cu un PH de maxim 8.
- Mușcatele au nevoie de pământ neutru strict.
- Trandafirul japonez se dezvoltă foarte bine într-un mediu ușor acid.
- Bradul și coniferele preferă oricând mediu mai acid.
Ați înțeles ideea. Toate informațiile ăstea se găsesc pe internet, chiar și pe Wikipedia. Iar PH-ul știm de la Chimie că neutru e la valoarea de 7, sub 7 e acid și peste e alcalin.
Câte informații pentru o plantă! Deja totul devine greu, trebuie să cumpărăm materiale speciale. Mai bine renunțăm! Nu chiar pentru totul poate fi făcut ușor cu materiale în casă dacă aveți doar pământ din grădină.
Spre exemplu, reziduurile animale (sau bălegar, pe românește) sunt Acide. În combinație cu pământul, acestea dau un mediu ușor acid pentru plante. În partea cealaltă, plantele care preferă pământul alcalin de fapt caută pământ ca pe văile calcaroase. Creșterea PH-ului se poate face cu bicarbonat de sodiu, un remediu natural.
Este că totul devine mult mai ușor atunci când te documentezi?
Lăsați un comentariu