Săptămâna trecută am plecat de la țară ca ultimul bețiv, cu multe sticle de vin după mine. Din câte am luat, am rămas cu una pentru că le-am împărțit tuturor persoanelor care îmi sunt dragi. Și știu că îmi dau o părere onestă despre ce am făcut.
Anul acesta, însă, am abordat altfel problema îmbutelierii. Asta pentru că procedura clasică era foarte anevoioasă și consuma enorm de mult timp.
Cum făceam îmbutelierea până acum
Fără a lua în calcul curățarea sticlelor, trebuia să îmbuteliez fiecare sticlă fie prin turnare cu un ibric din oțel inoxidabil, fie cu furtunul din care trăgeam cu gura. Imaginați-vă „beția” pe care o trăgeam la fiecare îmbuteliere.
Planul meu de bătaie era simplu: mergeam două zile la țară astfel încât în prima zi să îmbuteliez și să mă matrafoxez în tot acest timp, urmând ca după o noapte lungă de somn să plec la drum,
Problema era că îmbutelierea nu era doar un simplu proces, pui vinu-n sticlă și-ți vezi de ale tale. Nu, trebuia fiecărei sticle să îi pui dop de plută cu dopuitor manual care, deși e eficient, necesită multă forță și timp, iar după fiecare dop pus era nevoie de punerea unui capișon termocontractabil, ce îl operam cu o suflantă cu aer cald.
Ce am schimbat anul acesta
Anul acesta am decis să schimb totul din pântece:
- mi-am cumpărat un dopuitor manual cu stativ și pârghie mare;
- vinul l-am tras cu o pompă semiautomată;
- capișonarea am făcut-o tot individual, dar printr-un alt procedeu.
Pe rând vom discuta despre toate, însă astăzi mă axez pe dopuitor, care este o adevărată minune pentru cei ce îmbuteliază vin.
Nu se compară cu cel mic sub nicio formă. Poziția de lucru este mult mai bună, sticla stă fixă, iar dopul intră exact cât trebuie, prin reglarea înălțimii după bunul plac al fiecăruia.
Cum se folosește, pe scurt
Folosirea lui nu este deloc grea. Din contră, este foarte intuitivă.
1. Poziționarea sticlei
Sticla curată se așază pe stativul argintiu. Acesta este acționat de un arc destul de puternic, care ține sticla împinsă în zona de inserție a dopului.
Stativul este ajustabil pentru înălțimi diferite, până la 38 cm. Personal am îmbuteliat și în sticle de 1,5 L, fără probleme majore, în afară de faptul că arcul este destul de tensionat și trebuie apăsat mai serios.
2. Poziționarea dopului
Dopul se așază în golul dedicat. Acolo există un sistem care presează dopul înainte de inserție.
Din pură curiozitate am măsurat diametrele dopului înainte și după presare:
- diametrul inițial al dopului: Ø22 mm;
- diametrul după presare: Ø10 mm.
Vă dați seama că intră fără efort în sticlă, iar această presare ajută la eliminarea aerului din sticlă și contribuie la o conservare mai bună a vinului.
3. Acționarea pârghiei
Prin acționarea mânerului, dopul este presat și împins în sticlă. Pârghia este suficient de mare încât să elimine pe cât posibil efortul fizic.
Tot aici există și un limitator de adâncime, care reglează cât intră dopul în sticlă. Din experiență, setarea standard este perfectă pentru sticlele din comerț, dar dacă vreți să vă jucați cu ea, aveți libertatea asta.
Diferența majoră constă în timp economisit
Aici este câștigul real pentru că am făcut 200 de sticle (mai exact 202) în 3 ore, comparativ cu anul trecut în care am făcut vreo 100 de sticle în 5 ore. Vorbesc aici doar de pus dopuri la sticle, fără capișoane, fără curățare de sticle. Diferența este enormă. Pe lângă timp, am ieșit din toată povestea mult mai odihnit.
De unde se poate cumpăra
Firmele care comercializează astfel de stative sunt diverse. Dopuitorul poate fi găsit și în magazinele de bricolaj, în perioada potrivită (sfârșit de octombrie – început de noiembrie), iar în restul anului magazinele de specialitate îl au aproape permanent pe stoc. Eu am cumpărat stativul împreună cu pompa la un preț de 206 de lei.
Lăsați un comentariu