Fii Util!

Îmbutelierea vinului nu e chiar ușoară și se poate lăsa cu daune destul de mari dacă nu ești atent atunci când tragi vinul din damigeană în sticle. Asta se datorează strict stilului nostru de a face transferul între lichide.

Eu, personal, până la momentul ăsta am folosit transferul pe cale naturală, prin principiul vaselor comunicante. Principiul ăsta se bazează pe umplerea egală a două vase care au o cale de comunicare între ele.

Totodată, dacă vrei să transferi lichide dintr-un vas superior plin într-un vas inferior ca nivel și gol, tot lichidul va coborî în acel vas datorită acestui principiu.

Cel mai mare impediment pe care îl avem atunci când facem acest transfer este amorsarea comunicării dintre vase, adică a furtunului. Având o cocoașă peste gâtul damigenei, unde stă un gol mare de aer, vasele nu pot comunica fără amorsare.

Iar amorsarea se face într-un mod radical și simplu: cu gura.

Ei bine, fiecare amorsare pe care am face-o pentru sticle ne-ar băga în comă alcoolică.

Gândiți-vă așa: Am făcut 200 de sticle de vin. Asta ar însemna aproximativ 150 litri, deci vreo 15 găleți de 10 litri. Fiecare găleată este umplută din damigeană, deci o amorsare. Fiecare sticlă este umplută din găleată, dar se amorsează doar prima. În total, am avea cam 30 de amorsări.

Și toate astea în cazul ideal, în care amorsările merg cum trebuie. Pentru că de cele mai multe ori trag pe furtun și vin doar picături, nu se stabilește comunicarea dintre vase.

Într-o singură frază: atunci când fac vin, mă fac muci. Trag la furtunul ăla de zici că mă binecuvântez. Motiv pentru care, la fiecare îmbuteliere de vin, îmi iau timp serios pentru treaba asta. O zi este de îmbuteliere și de machileală, iar a doua e de revenire și de plecare (într-o oarecare eventualitate) cu mașina.

Aici intervine pompa de transfer semiautomată de care v-am zis data trecută.

Principiul prin care funcționează este similar cu al unui furtun normal, doar că amorsarea se face printr-o supapă care ne permite să nu înghițim vin.

Prin furtunul marcat cu roșu se amorsează pompa, iar prin furtunul negru vine vinul în sticlă.

Pompa este reglată direct din achiziție pentru a lăsa foarte puțin aer în sticlă, în vederea îmbutelierii. Acest reglaj poate fi modificat de voi, dar din fabrică mie mi-a venit reglat foarte bine.

Trebuie menționat că furtunul negru nu vine cu pompa. El trebuie achiziționat și montat de noi în funcție de distanța de unde vrem să transferăm lichidele.

Pentru a porni pompa, se apasă pe ea, eliberând supapa din interior și lăsând lichidul să curgă. Supapa este cu bilă și se declanșează când nivelul din sticlă este atins. Aceasta oprește pompa și permite mutarea ei la o altă sticlă, unde din nou o apăsăm și permitem lichidului să circule.

Furtunul marcat cu roșu este pus, cum vedeți în poză, într-o altă sticlă. Motivul este viteza cu care lichidul trece prin pompă. La declanșarea supapei, o mică cantitate de vin se va întoarce pe acel furtun și e bine să meargă direct într-o sticlă.

Tot pe acel furtun de amorsare iese și aerul din sticla ce se umple cu vin, deoarece pompa este etanșată cu o garnitură pe gura sticlei.

Primele dăți m-am chinuit cu ea. Țineam furtunul în gură după ce amorsam, îmi venea aerul în gură, mă uitam la ea ca netotul. După ce mi-am dat seama că ceva nu e în regulă, am pus mâna să caut pe internet cum se folosește. N-am găsit prea repede, așa că, după o căutare relativ scurtă, am preferat să-l întreb direct pe cel care mi-a vândut-o.

Singurul inconvenient pentru mine este că faci destul de multă mizerie în jur. Dar viteza cu care transferi lichidul este un avantaj mult prea mare ca să pun la suflet niște stropi de vin.

Și nici nu e scumpă: un furtun costă cam 10 lei, iar pompa doar vreo 25 de lei. O nimica toată.