O întrebare care a persistat mult timp în capul meu a fost: o îmbinare eficientă și solidă este cu șuruburi sau cu dibluri?
Am tot studiat internetul în lung și-n lat și am observat că tâmplarii în lemn masiv (includem și bradul / pinul aici, chiar dacă e material ușor, rășinos) lucrau cu cepuri și adeziv. Eu la țară m-am învățat inițial pe cuie (terasa) și apoi pe șuruburi.
La un moment dat am trecut de la șuruburi normale la euroșuruburi datorită modului lor de îmbinare. Am copiat exemplul de la asamblarea PAL-ului deoarece șuruburile nu sunt dedicate pentru acel tip de material. Și am observat că sunt ceva mai stabile piesele de mobilier.
Un exemplu concret este între 2 scaune făcute de mine, prototipul fiind asamblat cu negrese cu filet grosier, iar cel de-al doilea cu euroșuruburi. Cumva, cel inițial acum bâțâie un pic (sunt concentrat să îl trec pe euroșuruburi, fiind o lucrare ușoară), iar celălalt e stabil ca-n prima zi.
Dar întrebarea mea a rămas dacă îmbinarea pe cepi e mai bună. Tot ce înseamnă tâmplar din SUA și chiar și de la noi (vorbind față în față cu ei) confirmă că îmbinarea cu cep și adeziv e net superioară, iar șuruburile sunt folosite la asamblări temporare.
Ei bine, dacă stau să studiez mobila de la IKEA, are cepuri de lemn chiar și pe elemente de PAL, dar doar pentru ghidare. Nu folosești adeziv pentru ele, iar îmbinarea se face cu șuruburi, prin formă și cu Erixoane (sună cunoscut numele, este?)
Și am hotărât să fac câteva elemente prin îmbinare DOAR cu cepuri. Exemplele ar fi: standul de dulciuri, decorul tip munte, noptierele acelea de care am vorbit, ruleta, raftul de vin (cu toate că nu e un proiect final acela). Pe toate le găsiți la proiectele mele de lemn.
Ceea ce am observat eu este că rezistența pe adeziv și pe cep este întradevăr mai mare. Dacă am prins 2 bucăți de lemn în șubururi (în formă L, grosime de 18 mm ambele) și 2 bucăți de lemn în dibluri și adeziv, la partea cu șurubul de rupe materialul fix unde e îmbinarea. Pe când la partea cu adezivul, se rupe de mai departe, de pe fibra lemnului. Nu adezivul cedează.
Bineînțeles, vorbim de un adeziv de o calitate bună, nu un superglue. Un adeziv dedicat pentru lemn, poate D3 sau D4 (semnifică rezistența la umezeală acest lucru) și aplicat corect, cât să prindă toată suprafața necesară de contact.
Ăsta e avantajul cepului și adezivului, dar avem și dezavantaje față de șuruburi:
- Îmbinarea este definitivă și irevocabilă. Nu poți face piese de mobilier care ulterior să poată fi desfăcute ușor în vederea transportului.
- Necesită o pregătire în prealabil mai amănunțită față de șurub. Dacă la șurub, poți câteodată să prinzi fără a pregăuri (dar nu vă sfătuiesc să faceți așa), la cep trebuie pregăurit cu un burghiu pe același diametru cu cepul, trebuie verificată adâncimea de găurire cât cepul să rămână un 5 mm afară, trebuie aplicat adeziv apoi cepul și apoi menținut presat până ce se întărește adezivul.
Bine, dacă ești un pic mai tipicar, așa cum sunt eu, șuruburile montate (chiar și euroșuruburile) le bagi mai adânc de așa natură încât să le poți masca ulterior cu o bucățică de lemn (de cele mai multe ori formată tot dintr-un diblu) pentru a nu se vedea. Dar nu mai e îmbinarea demontabilă apoi.
În funcție de ce doriți, alegeți calea care vă coafează cel mai bine. Ce pot spune e că eu nu prea am văzut oameni care desfac mobila în vederea transportului. Am auzit sincer 2-3 persoane pe internet că au desfăcut mobila pentru a o transporta mai ușor, dar internetul e plin de „informații”. Așa că eu prefer mai mereu o îmbinare zdravănă, cu adeziv și cep de lemn.