Încep prin a spune o chestie: în general Sâmbăta și Duminica nu prea scriu pentru că sunt prins cu munca la țară. Se întâmplă ca în unele zile să scriu, depind însă de cât de mult am de muncă. Sâmbătă spre exemplu am început munca la ora opt dimineața și am terminat-o cu 5 minute înainte de a fi Duminică. Plus că am rămas cu rămășițe și Duminica, deci…
Bun, după ce am fost pe malul lacului și am văzut frumusețea aia de apus la Fuschl Am See, am plecat în următoarea regiune de pe listă, anume Tirol, doar că traseul l-am combinat cu o vizită în Bavaria (Bayern pe nemțește), pentru a vedea ce e pe acolo și castelele de la Hohenschwangau.
Zic castelele pentru că sunt două la număr, fiecare construit cu câte o destinație diferită:
- Hohenschwangau Castle a fost reședința de vară a familie bavareze regale, find reconstruit de Maximilan al II-lea.
- Neuschwanstein a fost castelul construit pentru Ludvic al II-lea care a supravegheat această construcție timp de 12 ani din castelul reședință de vară.
Nu o să povestesc aici toată istoria bavareză ce includ conflicte, tactici diplomatice și viața personală a fiecărui rege. Muzeul prezent aici (o clădire separată) explică pe îndelete totul și ar fi păcat să povestesc eu aici totul.
O mențiune pentru a ști totuși la ce vă înhămați: regele Ludvic al II-lea a fost supranumit și regele nebun datorită viziunii lui futuristice despre tehnologie, viziune care a ridicat Bavaria pe culmi înalte (Nuremberg ar trebui să sune cunoscut oricărui pasionat auto).
Drumul de la Fuschl Am See a fost lung de două ore, una fiind pe autostradă, iar cealaltă prin sate. Așa am apucat să vedem și viața de la sat din Bavaria care se aseamănă foarte mult cu cea din Obertraun: oameni harnici și uniți.
Uite, să vă dau o situație ce m-a lăsat cu gura căscată: într-unul din satele prin care tranzitam a fost un blocaj ce mi-a apărut și pe Google Maps. Nu am știut ce se întâmplă, am crezut că e vreo zonă turistică, chiar mă gândisem să ne oprim un pic acolo să vedem de ce s-a pus lumea la coadă în caz de ceva. Doar că nu, trecea un convoi format din mașini de pompieri și tractoare.
Era un tractor în față unde avea capul unui bulumac de brad destul de lung. Ideea e că am trecut pe lângă ei ușor ușor, văzând capătul pe roți din spate unde ținea un om de el. Ce să vezi, de fapt ăla era mijlocul, iar baza trunchiului de brad era susținută de un alt tractor. Am scos și capul pe geam ca la circ că nu înțelegeam de ce un om și-a luat un brad de 35 de metri lungime (nu se mai termina, așa că 35 de metri cred că e puțin estimat), de ce avea un convoi special de pompieri și ce ai putea fizic să faci cu așa ceva?
Mergând mai departe, am observat de ce: fiecare localitate bavareză avea un trunchi de brad falnic, înalt, fără nici o crenguță pe el, vopsit în culorile Bavariei și avea indicatoare pe el. Indicatoare făurite manual, nu niște semne de orientare în spațiu. Mă și oftic că nu am făcut personal o poză, dar când m-am prins eu, ieșisem din Bavaria. D-asta zic, comunitate unită, la noi n-ai fi putut bloca strada doar pentru așa ceva.
Ce poți face o dată ajuns în Hohenschwangau?
Poți alege să te plimbi prin împrejurimi. Au lacul Alpseebad pe care îl poți înconjura în două ore jumătate, drumeție care include și un pic de urcare pe deal. Tot pe lac găsiți foarte multe lebede și rațe, mai ales că cei doi regi menționați mai sus au fost fani lebede, iar rațele stau la poze de zici că sunt fotomodele.
Am avut de furcă cu animalele ăstea pentru că ne-am așezat pe malul lacului să mâncăm și ne-am trezit cu un rățoi lângă noi ce voia și el din ce mâncam. I-am dat, nu am zis nu, a fost o experiență unică să-l văd că vine să ia de la mine din mână mâncare. Problema e că dup-aia și-a mai chemat încă vreo trei compatrioți de-ai lui și deja mă temeam că mă lasă ăștia flămând.
Poți face plimbare practic pe unde vrei, însă situația se schimbă atunci când vrei să ai acces în interiorul castelelor și a muzeului. Pe site-ul pe care l-am lăsat mai sus se găsesc prețuri, doar că vă sfătuiesc să rezervați din timp accesul în castele pentru că se vând biletele ca pâinea caldă. În Neuschwanstein nu am mai prins loc, dar am fost în Hohenschwangau Castle, unde ni s-a explicat viața privată a regilor.
Încă un obiectiv demn de vizitat aici este Marienbrudge, podul Măriei pe românește: un pod care nu am înțeles foarte bine unde duce pnetru că era o drumeție de trei ore dincolo de el, dar a fost lăsat cu acces liber pentru vederea castelului. De altfel, poza principală de acolo e făcută. Doar să fiți foarte atenți pe unde călcați că mai scârțâie, fiind un pod vechi.
De stat am vrut să stau până la apus la punctul de belvedere Jugend pentru o vedere peste munți de la castelul Neuschwanstein și nu am regretat o clipă. Știți că de la soare vă luați Vitamina D, nu? Cred că am făcut provizii și pentru la iarnă de aici, atât de frumos a fost.
Parcarea este 12€ pentru 6 ore și câte un euro pentru fiecare oră suplimentară petrecută aici, cu locuri destul de multe în perioada aprilie/mai. Nu știu cum se prezintă situația în restul anului, am înțeles că ar fi destul de aglomerat. Opinia mea e că nu ar trebui totuși să fie probleme decât dacă vrei să parchezi în ușa castelului, atunci s-ar putea să nu găsești loc.
De cazat vă sfătuiesc să mergeți să dormiți la Reutte dacă sunteți doar în tranzit datorită diferenței de preț destul de mari între ele.
Eu sunt fanatic când vine vorba de castele, Bran m-a atras foarte tare în viața asta, la fel și Peleș. Vă dați seama când am ajuns aici că eu am simțit că am ajuns în Rai. Culmea e că nici nu prea aveam așa o tragere de inimă să merg acolo atunci când am plecat din România. Am crezut că va fi la fel de aglomerat ca la noi în perioada de libere la Peleș. Deși a fost liber internațional 1 Mai, nu a fost așa mare măcel. Iar de locul de mai sus? Pur și simplu m-am îndrăgostit și sigur o să mai revin.
Lăsați un comentariu