La fel ca toată lumea, week-end-ul ăsta am fost pe pregătire de Paște. Bine, eu nu prea am stat pe la bucătărie, am ajutat acolo când mi s-a cerut ajutorul. Vorba Dănuței când zicea ea că de Paște și de Crăciun, tații/bărbații dispăreau din casă. Habar n-aveai unde, dar nu-i mai vedeai decât o dată pe zi, când rădeau tot de pe masă.
Am fost aseară la biserică să iau lumină și m-am pus cât mai în spate pentru că învăț din greșeli. Într-unul din anii în care am fost la biserică, am nimerit fix lângă Domn’ Părinte. Mândria țării eram eu, cu candelă de rezistă patrujopt de ore, și cu popa-n dreapta mea.
Problema e alta: nu m-am dus singur la biserică, dar m-am nimerit singurul din delegația luminii lângă popă. Cum se practică în România, după ce zici „Hristos A Înviat!” se dă spargerea. Toată lumea se întoarce acasă, la masă și la voie bună.
Mi-a fost o rușine să plec până nu mi-a dat drumul domn părinte acasă… La un moment dat, pe la 1:30 a zis că se retrage în biserică și „avem liber” să plecăm.
Băi, n-ar fi o problemă care să mă deranjeze că am stat la slujbă. Dar nu a fost slujbă, a fost predică despre viața de zi cu zi timp de o oră. Acum, învățat fiind, mă trag la urmă. Ajunge lumina și la mine până la urmă.
Hristos a înviat! Mâncați cu grijă și simțiți-vă bine în familie!
Lăsați un comentariu