În general, atunci când se construiește o casă, fundația este protejată la exterior cu o membrană hidroizolatoare montată peste grinzile de beton aflate în pământ. Este, fără doar și poate, cea mai sigură metodă de a proteja construcția împotriva infiltrațiilor care, în timp, pot afecta structura de rezistență.
Același principiu se aplică și în cazul construcțiilor îngropate în pământ. De cele mai multe ori vorbim despre pivnițe sau beciuri, însă am văzut și case construite pe teren în pantă, unde unul dintre pereți este aproape complet îngropat în sol. Acolo a permis terenul, acolo a fost amplasată construcția.
Dar ce faci atunci când peretele nu a fost hidroizolat din momentul construcției? Pentru că, pe vremuri, multe pivnițe erau ridicate fără membranele hidroizolatoare pe care le folosim astăzi. Exista varianta lipirii cartonului bitumat cu flacără, însă nu întotdeauna aceasta putea fi aplicată sau era făcută corespunzător.
Un astfel de exemplu este chiar beciul meu, despre care v-am povestit și în articolul trecut. După ce am căutat mai multe variante, am ajuns la concluzia că o hidroizolație pe bază de ciment este cea mai simplă soluție pe care o poate aplica aproape oricine. Nu necesită echipamente speciale și nici experiență vastă, însă sunt câteva aspecte importante de care trebuie să țineți cont.
Eu am folosit Mapei Planiseal 88, o hidroizolație pe bază de ciment care se aplică pe un suport umezit în prealabil. Mulți spun că se aplică pe suprafețe umede, însă formularea corectă este că suportul trebuie umezit înainte de aplicare. Acest lucru îi permite materialului să facă o priză foarte bună cu betonul.
În momentul în care am observat infiltrațiile din beci, mi-am dat seama că aceasta este cea mai potrivită soluție pentru hidroizolarea pardoselii din beton. Materialul poate fi aplicat fără probleme și pe pereți, însă în cazul meu aceștia erau deja acoperiți cu polistiren, așa că nu mai avea niciun rost să intervin asupra lor.
Raportul de amestec recomandat de producător este de o parte apă la cinci părți material. Pentru un sac de 25 kg sunt necesari aproximativ 5 litri de apă. Puțini dintre noi stăm cu un cântar lângă găleată, așa că cel mai simplu reper este consistența. Materialul trebuie să semene cu o smântână groasă: suficient de fluid încât să poată fi întins ușor, dar destul de dens încât să nu curgă.
Aplicarea se face cu o bidinea. Pur și simplu se înmoaie bidineaua în material, apoi acesta se freacă energic pe suprafața betonului pentru ca hidroizolația să pătrundă cât mai bine în porii acestuia.
Se recomandă aplicarea a două straturi. Între ele trebuie respectat un timp de aproximativ opt ore, iar ultimul strat are nevoie de aproximativ 24 de ore pentru uscare. În ceea ce privește consumul, producătorul indică aproximativ 1,5 kg de material pe metru pătrat pentru fiecare milimetru de grosime.
Un ultim lucru pe care l-am învățat pe propria piele este că uneltele și gălețile trebuie spălate imediat după terminarea lucrării. O hidroizolație are rolul de a respinge apa, iar după ce începe să se întărească veți descoperi că nu mai este deloc ușor de curățat. Întrebați-mă de unde știu.
Per total, mi se pare o soluție rapidă și relativ ieftină pentru rezolvarea infiltrațiilor dintr-un beci. La o grosime totală de aproximativ 3 mm, aplicată în două straturi, veți consuma în jur de 4,5-5 kg de material pe fiecare metru pătrat. Dacă pregătiți corect suportul și respectați instrucțiunile de aplicare, veți obține o hidroizolație durabilă fără lucrări complicate sau costuri foarte mari.
Lăsați un comentariu