Am scris despre mustimetru și cum se folosește (apropo, crește interesul pentru el și pentru articol. Care dai un vin la iarnă?) și mi-am adus aminte de beleaua aia de desciorchinător de nu a zdrobit o boabă de strugure anul trecut. O dau dintr-una în alta destul de repede.

Cum am ajuns la țară, mi-am copilit via și l-am desfăcut, l-am făcut bucăți să văd ce s-a întâmplat. Cum ar zice ardelenii:

Mno, nu-i bai… Îs șuruburile oleacă moi.

Și așa era, jucau acele bacuri de zdrobire pe acolo cum joacă fetele hora la nuntă. Era o diferență așa de mare de nu se poate, nu mi-a venit să cred cât de mare era. Cum sunt ele (lagărele) concepute: există un lagăr fix, prins prin găuri cu șuruburi și piulițe, iar celălalt lagăr este pe șlițuri pentru a se ajusta fanta de desciorchinat.

Șlițurile ăstea sunt lungi de cam 10 mm. Dat fiind faptul că aveam șuruburile slabe, m-am trezit fără prea multe bătăi de cap cu 1 lagăr „la maxim întins” și unul la minim. Pe scurt, dornul era oblic.

Le-am ajustat, le-am potrivit, le-am strâns temeinic că sunt de plastic și n-aș vrea să stau acum să le înlocuiesc (ele sunt de teflon, totuși, dar și ăla crapă). Acum să vină strugurii, să se coacă, care au și inceput deja. Am cu ce lucra, curaj îmi mai trebuie.