Fii Util!

Încă e când am ajuns la țară, problema ogradei a fost gardul, atât în spate pe unde nu se vede, cât și în față unde ai vedere extraordinară. Dacă în spate l-am rezolvat elegant, câtuși de cât, cu niște pari de salcâm, plasă nouă de gard și sârmă ghimpată, în față nu voiam să fac același lucru.

Apropo, noi românii de pe meleagurile natale, avem o boală atipică comparativ cu vestul: noi trebuie să avem gard impunător, MARE. Mă uit la câmpie aici că e făcut gardul pe niște stâlpi turnați din beton, înalți la aproape 2.5 metri și cu totul închis înăuntru. Pe când în afară (sunt tentat să zic în Austria, dar am văzut asta și-n Germania, Italia și Croația parcă), toți au un gard mic unde au casa, în rest fiind la liber. Ba mai mult, dacă vecinii doresc să delimiteze grădinile, ua preferat să planteze copaci la momentul devenirii proprietari și au făcut gard viu tip pădure.

Dar dacă tot mergem pe cultură strict românească, zic că ceea ce am în față e făcut din două mâini și arată destul de urât:

• Partea din fața casei, strict unde e grădinița de flori și actualmente unde am pus eu arțarul, fântâna și alte ornamente, este făcut pe niște bulumaci găsiți în curte, destul de groși, din salcâm și plasă de gard în formă de romburi.
• De la vie până la fânărie, totul este pe uluci de lemn prinse pe ștacheți, stâlp de metal montat cu beton la pământ, exact ca bolta de vie.

Cumva, unde sunt acum cu gardul din față îmi permite să lucrez la el deoarece am tăiat toți lăstarii de copaci mici și doi corcoduși foarte mari ce erau în față, astfel creându-mi acces facil pentru lucrare.

Lucrarea asta e făcută în mai multe etape și o să le prezint pe rând, astăzi vorbind strict de ce pași sunt de făcut pentru o organizare de „șantier” eficientă.

Primul pas este conștientizarea în ceea ce te bagi. Făcut un traseu, măsurători necesare și calcul de materiale pentru ce ai nevoie, mai ales dacă ești în aceeași situație ca mine și nu ai de unde cumpăra un șurub. În cazul meu am aproximativ 15 metri de gard (totul rotunjit la valoarea superioară).

A doua etapă este demararea unui mic proiect temporar, mai ales dacă ai ceva existent. Dacă proiectul implică doar morcovi de beton pentru stâlpi (adică nu se vede betonul, este îngropat doar), nu ai nevoie de proiect de arhitectură. În caz contrar, tot ceea ce are la vedere centură de beton implică proiect arhitectural, caz în care vorbiți cu un specialist în domeniul ăsta.

Pentru mine, fiind pe aceeași structură cu gardul spre fânărie, merg pe beton îngropat în pământ. Așadar nu am nevoie de arhitectură, dar de o trasare a unei linii pe unde lucrezi tot e nevoie. Stâlpii mei vor fi poziționați de așa natură încât să mă încadrez la fix cu 7 panouri de uluci, adică la 2,1m între ei. Măsurători temporare.

De aici, vine lista de materiale:

• 8 țevi de G2″ în cazul meu, cărora le prind niște platbenzi găurite pentru prinderea ștacheților. La 7 panouri se adaugă un stâlp pentru numărul total.
• Deoarece panourile sunt prinse pe 3 ștacheți, am nevoie de 21 de ștacheți minim 45×45 mm în secțiune. Preferabil ar fi din material mai dur (stejar de exemplu), dar se poate și din brad, cât timp totul este lăcuit ca la carte în timp.
• Echivalentul de uluci de gard. Eu am găsit la cineva făcute pe comandă, late de 70 mm. Aia înseamnă că am nevoie de aproximativ 150 de uluci. Aici nu există loc de greșeală, așa că am luat 200.
• Organe de asamblare: șuruburi, piulițe, negrese și alte lucruri de genul.
• Materiale ce aduc un plus de estetică: vopsea și lac.

Sculele vor fi diverse și le voi exemplifica pe parcursul lucrărilor pentru că sunt dedicate fiecărei etape în parte. Plus de asta, mai am niște pași intermediari pentru a-mi facilita lucrarea.