Toată problema cu aleile pe la mine pe la țară a pornit din cu totul și cu totul altă cauză ce nu era de fapt la casa mea, anume: o fundație de lemn făcută acum mulți ani.

Noi, oamenii de la munte, preferam pe vremuri să facem fundații din lemn pentru case. Chiar și în zilele de astăzi găsiți peste tot case făcute din lemn complet, cu podeaua de lemn, fundația de lemn și încărcătură de pietriș sub. Mai greu cu cimentul sus în vârful dealului, nu prea ai cum să îl cari, mai multe impedimente.

În zona Bucovinei în schimb, casa de lemn e casă de lemn, iar fundația e de beton. Fundații înalte, poate și de un metru, dar din beton masiv. De acolo cumva a plecat și ideea că ar trebui verificat și eventual schimbată fundația.

Care e problema cu fundația de lemn?

Umiditatea. Oricât ai încerca să o eviți, nu prea ai nici o șansă ca acel lemn folosit pentru fundație să nu fie afectat de umiditate. Nici de cariile lemnului nu poți scăpa. Poți să tratezi lemnul cu orice substanță, acum s-au inventat și rășini epoxidice pentru tratament. Degeaba, pământul lucrează, lemnul lucrează și crapă rășina. Ghici pe unde se duce umiditatea? Exact, prin crăpătură.

După cum bine vedeți lemnul de mai jos, acesta servea drept fundație pentru o terasă de lemn. Terasă foarte frumoasă, mare, care a rezistat cred că 40 de ani în stadiul ăsta. Și dacă n-am fi intervenit, ar mai fi dus vreo 10 ani mai mult ca sigur, dar acoperișul casei a fost făcut dintr-o mână cu cel al terasei, iar acolo făcuse un pic de burtă.

Lemnul a fost întreg pe lungime, dar secțiunea lui în zona atacată se micșorase așa de mult din cauza umidității, încât am luat decizia să îl îndepărtăm și să turnăm beton în loc. Ăsta n-are moarte, nu îl macină nimic altceva în afară de un cutremur.

Probabil veți întreba dacă am dărâmat terasa înainte de a scoate fundația. Ăsta e avantajul lemnului: poți lucra cu toată construcția suspendată, mai ales cu prinderile din zilele de azi. Această prindere spre exemplu este strict pentru stâlpii pe înălțime și ajută la ancorarea acestora în grinda de beton proaspăt turnată.

Am pus niște reazeme mai solide pentru terasa actuală, bătute în pământ (noi la Argeș le zicem proptele), să o țină pe poziție până s-a întărit betonul. Tot din ele am ținut și nivelul la boloboc pe toate direcțiile (nivelul terasei, nivelul stâlpilor pe ambele fețe). O săptămână mai târziu, când betonul s-a întărit, terasa a rămas țeapănă și așa va rămâne mult timp în față.

(Mă scuzați de dezordinea din poză, era să ajungă pe foc înainte de a reuși să îi fac o poză.)