Pentru că sunt un fan înfocat al toamnei, consider prielnic astăzi să vorbim despre un obicei pe care eu personal l-am întâlnit în doar în preajma Argeșului și la granița lui.
Focul lui Sumedru este de fapt un foc de tabără ce se face în ajunul sărbătorii de Sfântul Dumitru, sărbătorit în data de 26.10.2025. Acesta simbolizează cumva sfârșitul toamnei și se face ca o ofrandă adusă în cinstea coborârii oilor din munte și succesului avut de astă-vară.
Cel puțin eu așa am făcut cunoștință cu această sărbătoare. Chiar dacă sunt născut în Curtea de Argeș (deci practic ar fi trebuit să știu de aceste lucruri), am aflat de tradiția asta când am pășit în Toplița, la o vârstă destul de înaintată.
Țin minte și acum: făcusem câteva investiții în casă precum acoperișul, o lavabilă, un pat și-o mobilă pentru a putea dormi o noapte acolo. Eram la începutul drumului, nici curentul nu era cuplat când am ajuns acolo. Iar fix în ajunul lui Sfântul Dumitru am avut de treabă la Curtea de Argeș, unde ne-am și pornit.
La ieșirea din sat văd o făclie mare încât eu eram cu telefonul în mână să sun la 112. Noroc cu soția care m-a calmat și mi-a zis să aștept să ne apropiem de flacără, că e o surpriză foarte frumoasă.
Oamenii dansau, chiuiau, jucau și se distrau, de la mic la mare. Tot satul se adunase în jurul focului de tabără și se distra ceva de minune. Mai că mi-era și ciudă, voiam să mă duc și eu la petrecere. Am avut și ocazia să mă holbez pentru că nu era asfalt pe zona aia.
Și de atunci am rămas eu cu ideea de „focul lui Sumedru”. Personal, tradiția asta am văzut-o doar în zona Muscelului, dar am avut plăcuta surpriză în weekend să văd în Moeciu de Jos și în Fundata.
Oameni buni, v-am zis că am ajuns pe seară la cazare, pe noapte chiar. Dar la fiecare câteva case era un foc mare de se iluminase tot satul. Și nu era ca de incendiu, nu, era totul organizat încât dacă mergeai cu geamul lăsat la mașină, auzeai paranghelia ce era lângă foc.
Tot odinioară, am mai învățat că de focul lui Sumedru de fapt se ardeau toate gunoaiele provenite din natură: crengi uscate, frunze căzute, fân ce nu putea fi pus la păstrare și așa mai departe. Era o curățenie generală a grădinii pentru a permite iernii să vină și să dea cursul obișnuit naturii.
Iar pentru mine treaba asta a rămas întipărită adânc în memorie ca un prilej de bucurie. Cumva de acolo am fost și inspirat să-mi fac vatra de foc. Chiar mai glumesc prin curte câteodată:
Hai că diseară facem focul lui Sumedru în vatră!
Lăsați un comentariu