Fii Util!

Prin toate momentele de stat degeaba și răsfoit internetul, cu Netflix-ul în fundal mai ales datorită limitei mele pe rețelele sociale impuse de ceva vreme (care, surprinzător, funcționează de minune), am început să navighez prin cotloanele Netflix-ului în căutarea unui documentar bun.

Apropo, pentru cei care aveți televizoare Samsung: ați observat că Netflix și-a schimbat stilul de afișare? Nu doar că nu mai arată ca pe alte platforme TV, dar împinge și conținut nedorit foarte în față, comparativ cu ceea ce căutăm noi. O spun din comparație directă cu un TV LG din sufragerie.

Dar mi-am făcut curaj și am trecut peste această etapă printr-un simplu search după „documentar”. Și aici m-am împiedicat de un serial intitulat Flavours of Romania and the Republic of Moldova.

Pentru cei care nu au context, regizorul Charlie Ottley a realizat, la un moment dat, documentarul Wild Carpathia care a vizat în special țara noastră. După acel proiect, s-a îndrăgostit iremediabil de România și a continuat cu serialul de mai sus. Unul de o frumusețe rară, cum nu am mai întâlnit.

Și aici ajung, de fapt, la ideea principală de azi. Am fost plăcut impresionat să văd că un om străin (care începând cu 6 noiembrie nu mai e chiar străin pentru că a devenit cetățean român, cu jurământ depus și toate cele) vorbește atât de frumos despre țara noastră, în timp ce noi… nu prea.

Suntem fix ca într-o familie românească de odinioară. Nu știu dacă în zilele de azi se mai practică sportul ăsta, dar aș băga mâna în foc că da: copiii primesc rar laude de la părinți, dar de la străini primesc din plin. Problema e că acei copii se uită atent la părinți și își construiesc personalitatea pe baza reacțiilor lor, nu a celor din exterior, pentru că pe ei îi văd zi de zi.

Așa și noi: nu știm să ne lăudăm propria țară.

Vedem doar lucrurile rele, ne plângem că e greu, că nu merge, că nu se poate. Dar ratăm, constant, lucrurile cu adevărat frumoase. Nici măcar nu mai intru în discuția despre românii care călătoresc și aleg aproape exclusiv străinătatea în locul propriei țări.

Poate că România nu e perfectă și nici nu o să fie prea curând, dar nici nu cred că ea e prima care trebuie schimbată. Noi suntem.