Nu știu dacă asta e vreo boală psihologică sau psihică pe care o am, dar uite cum am început un subiect și n-am apucat să-l termin de explicat: capacul de la pod.
Ultima chestie cu care am rămas aici era soluția aleasă pentru ca acesta să fie ușor, anume, din panel de termopan. Subiectul îl găsiți aici, nu o să reiau discuția decât foarte pe scurt pentru a avea o trasabilitate.
Am ales panelul de termopan din pricina greutății. Nu îmi rup nici spatele încercând să îl ridic, dar considerentul principal era alegerea motorului ce îmi ridica acest capac. Vedeți voi, am ales un motor care să poată ridica aproximativ 6 Kg.
Cum traducem asta?
Motorul ales este ăsta, un motor ce dezvoltă 60 Nm. Din fizica noastră făcută în generală, greutatea este o forță și masa este, de fapt, greutatea pe care o cântărim noi. Astfel avem:
G = m * g, unde m este masa, g este accelerația gravitațională și rezultanta este greutatea.
Mergând pe formula asta de calcul, motorul meu ales putea ridica doar 6 Kg. La asta se mai adaugă și momentul, pentru că agățarea o fac doar de la un capăt și mi-am luat ca marjă de eroare un capac de 3 Kg. Numai bine pentru că panelul debitat are 2.2 Kg, deci mă încadrez în limita stabilită.
Mulți veți veni să-mi spuneți că sunt mai multe implicații: înclinația pe care trag (unghiul ce separă forța în două forțe vectoriale), punctul de unde agăț capacul și lungimea efectivă a sforii. Am luat-o băbește eu, chiar dacă sunt inginer: dacă motorul duce 6 Kg, eu mă străduiesc să mă încadrez la jumătate. Și e suficient.
Motorul vine cu toate instrucțiunile de montaj și conectare. Ceea ce am făcut eu în plus a fost să-mi fac o fulie la un atelier de prelucrări mecanice, custom pentru axul motorului și să mențin axa fuliei pe axa capacului. De prins motorul l-am prins pe grinda acoperișului.
Conexiunile motorului pot fi făcute pe un buton sus/jos, tactil, ce se cumpără de la Hornbach. Eu am ales calea automatizării deoarece lenea mea nu mă lasă nici să apăs un buton.
Lăsați un comentariu