Am dat înainte cu camera noastră în care dormim. Cumva, camera asta ne-a fost dragă încă de când am ajuns la țară și ne-am ofticat că nu am putut să stăm în ea de la bun început.

Vedeți voi, cred că am mai zis dar zic să vă aduc aminte: camera asta este ferită de toată gălăgia din curte. Dacă eu fac prelucrări în spatele casei (tai cu flexul sau cu circularul la lemne sau mai știu eu ce treabă d-asta de răsună Bucovina) nu se aude în camera asta. Din toate celelalte camere se aude toată gălăgia.

Ei bine, după ce mi-am aranjat eu ușile, soba a fost făcută și uscată calumea, am rezolvat eu și cu parchetul din hol, lavabila a fost dată, am trecut la partea aia picantă cu mobilatul.

Am început de la categoria „mochetă”. Din nou am ales opțiunea asta din pricina frigului. Peste iarnă am avut plăcerea ca mocheta să nu piște la frig, pe când la parchet n-aveai ce căuta fără papuci că te lua imediat toate frisoanele pe șira spinării.

Mocheta a fost refolosită dinainte. Mi-a plăcut încă de când am avut-o, doar că a trebuit să o tai în jurul sobei mai bine. Soba veche era mai mică, asta a ieșit dublă dimensional. Oricum, a fost tot răul spre bine pentru că de la vechea sobă mi-au căzut tăciuni pe mochetă și se arsese. Practic, ceea ce am tăiat a fost exact bucata aia arsă.

Am înlocuit izolația ce era sub (polistirenul adică, cel vechi fiind la rolă) cu un polistiren ca cel menționat mai sus: puzzle. Dacă în camera din mijloc mi-am format mâna, aici mi-a luat 30 de minute să înșir tot puzzle-ul pe jos.

Cadrul de pat de îl vedeți l-am primit de la un fost coleg de facultate. Un cadru de pat de IKEA care nu avea nici un defect. Absolut nici un defect, bașca, mai avea și somiera inclusă la el. Mi-era și ciudă să îl arunce, așa că mi-am făcut un drum să îl iau, l-am asamblat și a mai rămas să aduc salteaua, alături de mobilierul cumpărat în continuare.

După cum se vede în poză, a început să capete contur camera, aducea a „casă”.