Finala procesului de vinificație

Momentul mult așteptat a sosit: vinul poate fi consumat! Sau îmbuteliat, după caz.

După ce au trecut acele 10 zile (acele 10 zile care nu mai treceau parcă o dată…), a venit momentul. A venit momentul să vedem ce am tot pritocit eu acolo (pun intended).

La final, am rămas cu 2 damigene pline ochi și o sticlă de 5L. Sticla nu a fost cine știe ce. Am scos mostre, să facem test de calitate (și limpezime):

În ordinea numerelor de pe tricou (de la dreapta la stânga), avem așa:

  • Paharul no. 1 căruia nu i-a fost administrat deloc bentonită. Se vede pe el că nu e limpede, este un pic tulbure. Poți privi prin el, este băubil, dar nu este clar.
  • Paharul no. 2, din prima damigeană, ce are o culoare mai închisă față de cealaltă damigeană. Impropriu spus mai închisă, este mai rose. E clar, pot să citesc prin el, iar gustul este pregnant mai intens de căpșună.
  • Paharul no. 3, din a două damigeană, are o culoare ca un coniac, iar gustul este un pic mai sec față de paharul no. 2.

Tot vinul mi se pare că a ieșit demisec. Demisec zic prin comparație cu alte vinuri pe care le-am mai băut. Dacă vreți întradevăr să vedeți calitatea vinului, se prepară o sticlă și se duce la centrul de testare pentru vinificație.

Este că ați ciulit urechile când ați auzit de asta? “Ce mă!? Avem noi așa ceva la noi în România?” Recunosc că prima oară când am auzit, m-a busit și pe mine râsul, dar aparent țara asta e plină de surprize, unele chiar și pozitive.

Laboratorul este al Guvernului României și toate vinurile (în special cele din comerț) sunt parafate și analizate aici. Este un lucru bun că avem așa ceva în țara noastră. Asta arată că avem o cultură bună a vinificației.

Mai jos vă las un exemplu de analiză de la prima mea tranșă de vin din curte. A fost un vin făcut, pur și simplu, fără prea multe cunoștințe. Nici alcoolemie n-avea, era și sec că moartea.

Țîn minte că atunci a costat în jur de 110 lei toate analizele astea (și o sticlă de vin, să aibă ce analiza oamenii acolo).

Îmbutelierea am făcut-o în sticle. Am prins o vreme foarte frumoasă, cu soare, dar cu un vânt de nu puteam sta prea mult afară. Norocul meu că m-am mișcat repede.

Toate sticlele sunt reciclate, adunate de-a lungul anului de la prieteni care știu că mă ocup cu așa ceva. În loc să le arunce, mi le aduc și le refolosesc. Ele se pot și cumpăra, se găsesc vrac.

Sticlele trebuie să fie curate. De fapt să fiu sincer, sticlele ar trebui sterilizate înainte de folosire. Eu le curăț temeinic cu apă fierbinte pentru a omorî orice bacterie.

Mai aveți nevoie și de dopuri de plută aglomerată. Aici trebuie luat în calcul că dopurile ar trebui să fie din plută naturală, aglomerată. Pentru a putea fi puse la sticle, eu am pus la fiert niște apă, le-am pus în apa fiartă și le-am lăsat 5 minute să se înmoaie, cu oala acoperită. Fiind tari, sunt foarte greu de băgat.

Pentru îmbuteliere am folosit o sculă d-asta, care merge de minune. Bagi dopul de pluta pe locaș, sprijini pe gura sticlei și cu ambele mâini împingi de mânere dopul în jos, în gâtul sticlei.

Observații:
  • Dopul de plută se poate duce mai mult sau mai puțin în jos. Dacă se duce mai puțin, îl tăiați la față cu cutterul. Dacă se duce mai mult, nu e nicio problemă, cel puțin pentru mine n-a fost.
  • Întotdeauna împingeți în gâtul sticlei PERPENDICULAR pe sticlă pentru a nu răsturna conținutul (nu mă întrebați, din nou, de unde știu, da?)

Cam asta e tot. V-am zis, puteți să îl țineți și în damigene dacă nu mai beți apă până în martie. Cât timp se consumă repede, poate fi depozitat așa. Eu fac asta din 3 motive: e ușor de desfăcut doar o sticlă, am control la cât beau și mi-e ușor să le car la București.

Bonus:

Eu mai pun și capișoane pe gâtul sticlelor, cum ar fi acesta:

Anii trecuți am avut alte culori: am început cu grena, apoi am continuat cu negruauriuverde și acum am albastru. Ele sunt termocontractibile. Ce înseamnă asta?

Se pun pe gâtul sticlei și se încălzesc cu un feon de uscat părul (mă rog, pentru că suntem pe un site cu un specific oarecum tehnic, ele mai degrabă se încălzesc cu un pistol cu aer cald, de genul. Dar merge și un feon, am testat eu) în timp ce se ține capișonul împins.

Să aveți poftă la băut! Nu uitați să îmi arătați ce ați reușit să obțineți, chiar și cu analize, pentru cei ce vă hotărâți să faceți vin!


Lăsați un comentariu