Iar asta ne face unici. Nu există excepție de la regulă și toți avem unele obiceiuri deprinse fie de acasă sau din viața noastră de zi cu zi.

Spre exemplu, un obicei de al meu este ca atunci când mă trezesc dimineața să stau efectiv degeaba măcar o jumătate de oră. Dimineața sunt ca motorul diesel iarna: pornire mai greoaie și trebuie să îl lași un pic cât să se încălzească.

Ăsta e și motivul pentru care eu mă trezesc mereu la ora 5:30 – 6, chiar dacă la job ajung la 7:30 fără să fac mult pe drum. Prefer să mă trezesc și să ascult liniștea în fiecare dimineață, fără excepție.

Vor fi persoane ce mă vor întreba: bine, mă, dar nu preferi să dormi de fapt? Că eu dimineața nici cum mă cheamă nu știu. Ei bine, eu nu concep o zi în care să nu îmi fi făcut tabietul ăsta. Că sunt la țară sau la București, o jumătate de oră minim stau degeaba.

Cunosc persoane care nu pot trăi fără somnul de prânz, astfel și-au modelat jobul după caz. Știu, nu suntem spanioli și să profităm de Siesta de la prânz, dar tot cunosc oameni care preferă somnul după amiază.

Din păcate și alcoolul este tot un obicei, alături de fumat și de altele de genul, rele. Spre exemplu o mare parte din fumători nu concep trezirea fără o țigară. S-au trezit, au pus mâna pe ea și au aprins-o. Și ăsta e, repet, din păcate un obicei.

Este foarte bine ca atunci când vedem că e un obicei prost să încercăm să îl înlocuim cu unul bun. Cum zicea taică-meo:

Suma viciilor e mereu constantă. Contează pe care le alegi.

Putem înlocui vicii cu obiceiuri oricând. Cu toate astea, obiceiurile fac oamenii unici pentru că sunt formați în baza lor și denotă personalitatea fiecăruia.

Cât despre judecarea obiceiurilor de societate? Nu ar trebui să existe dacă mă întrebați pe mine. Ar trebui să fie conștiința fiecăruia împăcată cu acel obicei și să știe individul că nu îi face rău. Restul e can-can.

(sursa foto: Freepik)