A trecut ceva apă pe Argeș în jos de când mă roagă soția să îi mai fac un șezlong la țară pe care să îl putem mișca ușor și să stăm pe el sub vie sau unde dorim noi.
Inițial am făcut unul din resturile pe care le aveam prin curte. Atunci când l-am conceput, am gândit șezlongul din materiale reciclate: lemne din europaleți. Și mi-a ieșit ceva bun, trainic si dur. Dar nu despre el vreau să vorbesc azi, ci despre un șezlong ușor de transportat. Condiția lui era să fie pliabil și să fie ușor.
Inspirația mea de șezlong a venit de la mare, unde am văzut niște șezlonguri prin curțile oamenilor pliabile, ușoare și cu șezut de pânză. O minunăție, n-am ce zice, arătau și frumos.
Cum v-am mai spus, întâi m-am uitat să văd dacă rentează să-l fac sau să îmi iau unul de-a gata făcut și să rezolv problema din fașă. Am găsit, evident, varianta de-a gata făcută și am fost tentat să îl comand.
Am verificat, însă, pe review-urile oamenilor să văd ce păreri au. Am rămas șocat să văd review-uri negative cu privire la calitatea lemnului și cum cedează acestea. Nu știu dacă și-au rezolvat probleme cu producătorul, nu sunt în măsură să comunic asta (din ce am citit, cel ce le fabrică este serios), dar știu că eu am vrut să nu mă încurc cu vreo căzătură.
Problema a fost alta: m-am apucat de experimentat. Mi-am luat dimensiunile din mai multe cercetări, m-am uitat cum se fabrică, mi-am luat dibli de pin încleiat și lemnul necesar și am început să tai și să spânzur.
Ce să vezi, m-am așezat pe el de două ori și apoi am dat cu cµrul de pământ. M-am dus ca bolovanul și am făcut și un crater mic în pământ la cădere. Motivul? Diblul de pin încleiat și lemnul de brad prea subțire pentru el.
Așa că am lăsat baltă un pic experimentul pe viu grai și am început să studiez cum trebuie făcut proiectul ca la carte. Dar semnul mi-a rămas de la cădere vreo două zile…
Lăsați un comentariu