Pentru a putea face bolta metalică de vie, am avut nevoie de mai multe etape de lucru pentru a reuși fără probleme chestia asta, împărțite pe weekend-uri. Nu pentru că nu aș fi avut eu timp mai mult disponibil să o termin repede, ci pentru că altfel nu aș fi reușit să duc la bun sfârșit lucrarea.

Prima chestie pe care am făcut-o, așa cum am zis mai devreme, a fost să mă apuc de dărâmat bolta de vie veche.

Ceea ce trebuia să țin cont, fără doar și poate, era să mențin via în siguranță. Pentru asta, a trebuit să lucrez ca cu un cofrag de ouă și să scot fiecare joardă de pe boltă.

Bineînțeles că am fost nevoit ca unele joarde să le și sacrific, dar așa e și în viață: mai sacrifici, mai pierzi, dar mai și câștigi. Marele avantaj al acestei desfaceri de pe bolta veche a fost că am văzut unde vor fi strugurii și ce ar trebui să iau în considerare ca „lăstar tânăr”. Așa că am și curățat-o temeinic.

Bineînțeles că și gardul ce împrejmuia toată via a dispărut. Era și lesne de înțeles: dacă am vrut o boltă sub care să pot sta fără probleme, spațiul a fost delimitat și aranjat. Iar asta mi-a fost pregătirea terenului, stâlpii ce urmau a fi montați erau deja sudați de mine.

Un lucru ce nu-l luasem în calcul la stâlpi ar fi fost că turnarea unui stâlp în beton pur și simplu nu ar avea nici un efect în timp și m-aș putea trezi cu el în mijlocul grădinii. Așa că am găsit niște fiare bete prin curte, în mare parte fier beton de Ø10 mm rămas de la alte construcții și am sudat niște triunghiuri (sau cruci, ce mi s-a dat locul) de stâlpi în partea inferioară, la 200 de mm de la bază, pentru a deservi drept întărituri în beton. Noi zicem că le-am pus mustăți stâlpilor.

Distanța dintre stâlpi este de 2.5 metri, asta însemnând un total de 10 metri de boltă. Frumusețea acestei lungimi e că nu trebuie respectată la ras: dacă între doi stâlpi ai 2.7m, între următorii ai 2.3m, nimeni nu te va certa / lua la inspecție pentru nerespectarea cotelor.

E un aspect totuși de care trebuie ținut cont când măsurăm aceste cote: via. Dacă butucul de vie pică la 2.5m distanță față de primul stâlp, n-oi fi eu nebun să scot tot butucul din pământ și apoi să pun stâlpul. Nu, mă dau și eu mai stânga / dreapta cu stâlpul cât să fie bine la toată lumea.

Problema se pune la trasarea stâlpilor în oglindă pentru că ei trebuie să pice unul în dreptul celuilalt deoarece vor fi legați între ei (așa se rigidizează cel mai bine o structură metalică: trei laturi închise.) Așa că aici va trebui să țineți cont de poziția inițială să nu vă treziți pe sensul opus că trebuie să scoateți din pământ butucul de vie.

Am făcut gropi cu diametrul de Ø30 cm cu ajutorul motoburghiului sau șfrederului în douăzeci de minute. Asta a fost cea mai ușoară chestie din toată muncă, pentru că apoi am scos betoniera la muncă din hibernare și am făcut niște beton pentru a umple golurile.

Încă o chestie de care ținem cont în toată poziționarea stâlpilor este anilierea lor. Pentru asta, recomand poziționarea capetelor și apoi cu o sfoară întinsă se face trasajul unde vin stâlpii intermediari. Așa aveți o linie unică după care aliniați stâlpii.

Împreună cu unchiul din dotare, am pus stâlpii pe poziție și am umplut găurile jumătate. Adâncimea unei găuri era de 80 de centimetri, deci am acoperit și mustățile sudate anterior. După asta, i-am aliniat la drept cu ajutorul bolobocului și a ochimetrului.

N.E.: Ochiometrul este dispozitivul de inspecție a calității pentru confirmarea poziției exacte a unui obiect plasat în spațiu conform unei schițe. Unealta folosită este ochiul, dezavantajul lui fiind că nu este certificat metrologic.

După ce mi-am văzut stâlpii aliniați pe drept cu vârful în unghiul de 120° cu ochii mei, am umplut și diferența de găuri. Iar de aici, stâlpii au stat pe poziție o săptămână pentru a oferi timp betonului să se întărească, chiar dacă cimentul achiziționat a fost unul cu uscare rapidă.

Singurul lucru pe care l-am făcut înainte de a îi pune la odihnit a fost să sudez niște contravântuiri pe pământ, cum se vede mai jos, pentru a ține stâlpul pe poziție, contravântuiri pe care le-am dat jos în săptămâna următoare.