Din excursia aia scurtă pe care am avut-o în Belgia am zis că am avut două orașe alese pentru vizitare, anume:
- Brugge (sau Bruges, pentru că poate fi găsit sub ambele denumiri pe Google), un oraș care ne-a fascinat fără doar și poate.
- Bruxelles, că n-aveam cum trece prin țara asta fără să văd capitala.
De la Brugge ne-am pornit cu trenul către Bruxelles. Dacă de la Aeroport ne-a fost dificil să venim cu trenul la Brugge și am preferat să alegem autobuzul, între orașe este conexiunea foarte bine făcută pe calea ferată. Oamenii ce locuiesc acolo pot confirma asta, iar trenurile vin la 30 de minute.
Am avut și un avantaj pentru că am avut cazarea în jurul gării, la 10 minute de mers pe jos. Cu toate astea, gara este lângă stația de autobuz și viceversa, deci oricum am fi ales, tot așa am fi ajuns. Și zic asta pentru că am fost nevoiți să luăm, din nou, autobuzul înapoi spre aeroport. Altfel nu cred că aș fi aflat.
Vreau să spun doar o chestie: de câte ori am plecat cu gândul să văd o capitală europeană, am constatat că nu e nimic wow, iar Bruxelles mi-a confirmat.

Sigur, sunt foarte multe obiective turistice de vizitat. Din punctul ăsta de vedere, m-a impresionat, spre exemplu, Mannekin Pis. Este o mică statuie a unui copil ce a ajutat la stingerea unui incendiu izbucnit la o casă din Bruxelles. L-a tăiat lângă clădire, a scos-o din pantaloni și a făcut pipi pe el de foc, fiind eroul orașului. Pentru asta, i s-a dedicat și o statuie (o vedeți în poza principală).
Altă clădire impresionantă a fost Hotel de Ville de Bruxelles (primăria Bruxelles). O clădire foarte frumoasă, am vrut să o vizităm dar trebuie totul făcut cu programare, anticipat. Am pățit ca în Brugge, dar poți face programare online fără prea mari bătăi de cap.
Tot pe ea a fost și un spectacol de lumini. Nu știu dacă nu cumva a fost dedicat târgului de Crăciun ce avea loc în preajmă acolo, dar ăla a făcut toată seara.

Ceea ce mi s-a părut mie rău pentru orașul ăsta, de fapt, e că nu m-am simțit în siguranță. Dacă în Brugge orașul pare liniștit și aș fi capabil să mă plimb pe străzi până când răsare soarele, aici am avut aceeași senzație ca în Viena: la ora 22:00 dacă se dă stingerea, se cam dă complet.
Există foarte multe variații culturale. De altfel, cred că ei sunt și singurii ce permit atâta diversitate, comparativ cu alte țări. Am mers pe o stradă dedicată întru totul celor din Orient, cu scrisul de pe meniuri și afișe în limba lor direct.

Ceva de ce nu am apucat să discut și în articolul trecut ar fi ciocolata belgiană. Mergi pe drum și găsești foarte multe magazine în care se vinde ciocolată belgiană, dar puține sunt locurile în care găsești ciocolată belgiană autentică. De asta trebuie să fiți destul de atenți la locații pentru că vă dați seama dacă sunt doar cutii cu ciocolată ambalată sau o vând efectiv vrac, iar sfatul e să cumpărați de unde e vrac.
Are un gust desăvârșit dacă ar fi să compar cu alte tipuri de ciocolată ce am mai mâncat-o de-a lungul timpului (să nu uităm că am avut un episod în care am fost destul de masiv, credeți că acele kilograme au fost întreținute cu mers pe munte?) Nu era chiar așa de dulce, dar era un gust foate plăcut de cacao. Mi-e greu să vă descriu în cuvinte exact, dar vă spun că am rămas surprins de cât de bună e.
Dacă am ajuns în Bruxelles, am vrut să vedem și noi Parlamentul European. Ne-am pornit pe jos să putem vedea și parte din oraș și imediat cum am ajuns în zona lor de oameni mai înstăriți, s-a văzut și o schimbare în bine a locului. Totul era mai curat și mai frumos, casele erau întreținute și au intrat și corporațiile pe fir, cu clădirile lor impunătoare.
Parlamentul este ceva de nedescris: campusul din Politehnica e mic copil comparativ cu ce e aici. Când am vrut să vizităm pe interior, ne-a oprit un paznic și ne-a explicat într-o engleză perfectă că nu avem voie înăuntru fără legitimație, până am văzut că are nume românesc și ne-am bucurat cu toții că ne-am găsit în țări străine.
Per ansamblu, experiența Bruxelles a fost ceva mai bună ca experiența Viena, dar dacă stau să calculez partea asta de plecat în excursie, prefer să evit cumva zona capitalelor.