Cum zicea un fost coleg de la mine de la muncă:

Întreb și eu ca omul prost, să mă deștept:

Voi folosiți emoji-urile ăstea scoase acum pe piață? Că eu am rămas încă pe old school grav. Și am impresia că la un moment dat mă voi adresa unui public ce va fi pus în fața faptului împlinit cum s-a întâmplat cu discheta aia de floppy disk. (O să vă povestesc și de treaba cu floppy disk-ul pentru că am auzit povești, dar n-am crezut că o să o pățesc eu.)

Revenind, uite câteva exemple de emoji-uri, mare parte din ele derivate cu meticulozitate din Yahoo Messenger, prima formă (a mea) de comunicare mai avansată. Zic prima mea formă de comunicare pentru că înainte de asta a fost mIRC (Legends will know):

• :)) înseamă râs cu gura până la urechi,
• =)) era ROFL, Rolling on the floor laughing;
• 🙂 era un zâmbet ștrengar, așa, ca de psihopat;
• 😉 era un emoticon ce făcea cu ochiul, așa, pe șmecherie;
• ;)) era de drăgălășenie;
• :> era un „bun așa”;
• :-w era o așteptare nerăbdătoare;
• :-* era pupicul;

Și mai sunt nenumărate exemple, ce să mai. Ideea e că eu când scriu, nu o să vezi o expresie la mine care să se termine cu emoji decât dacă e musai necesar. În rest, la mine se termină, unde e necesar, cu semnele scrise. Pentru că am dezvoltat un instinct în momentul în care scriam pe Messenger să le scriu din tastatură direct. Ca atare, am rămas cu mersul.

Apropo, nu există nici o șansă să instalezi un progrămel pe telefon sau mai știu eu unde prin care să facă o mapare d-asta? Am văzut la un moment dat că dacă insist, găsesc noile comenzi pe emoji-urile ăstea noi. Dar pentru cei mai de breasla lui Yahoo, că acolo și-au făcut mâna?