De când m-am apucat eu de partea asta cu agricultura la țară, am urmărit ca totul să fie bio: fără îngrăsământ chimic, fără aditivi, fără nimic. Până la urmă nu fac să comercializez (nu știu ce îmi va rezerva viitorul, dar la momentul actual nu sunt pe vânzări), ca urmare doresc ca ceea ce mănânc să fie hrană, nu mizerie.

Vreau ca merele mele să fie mere, nu bolovani de temelie la casă cu care să fi capabil să îți spargi capul.

Vreau ca roșiile să aibă gust de roșii, să fie bune și moi, nu ca merele de tari.

Exemplele pot continua. Ceea ce am observat însă e că fără nici un pic de îngrășământ nu faci treabă. Luăm spre exemplu situația oamenilor de la țară care și ei folosesc îngrășământ, natural ce-i drept, provenit din natură și dat în natură, intitulat reziduu de la animale modern sau bălegar, cum ar zice bătrânii. Fără să ne dăm seama, acest tip de îngrăsământ are foarte multe substanțe nutritive și hrănește solul.

Am rămas foarte concentrat pe vie eu, cu înmulțit, tuns, tăiat, întinerit și alte operațiuni care sunt de făcut la vița de vie. Dintotdeauna, fără excepție, m-am confruntat cu pierderea strugurilor în perioada de toamnă de pe ciorchine. Să fiu mai clar: se coceau (deși și aici aveam câteva dubii pentru că nu erau copți cum trebuie, deși zahăr aveau), dar cădeau de pe ciorchine fără să îi atingi.

Căderea asta ar fi potrivită dacă ar avea loc în noiembrie, după o brumă căzută peste ei. Nu mai rezistă nimic în pomi sau pe vița de vie, cad ele și frunzele, apăi fructele. Nu, căderea avea loc în mijlocul coacerii strugurilor și nu era benefică.

Am căutat în lung și în lat, am pus din nou bălegar, le-am săpat, am zis să fie hrănit și aerisit solul înainte ca via să înceapă dezvoltarea. Printre răspunsuri, am vorbit cu cineva ce mi-a indicat să folosesc Doloflor.

Citez din descrierea de pe internet:

Îngrășământul pentru plante de la Doloflor este un fertilizator 100% natural. Acesta este obținut pe bază de dolomită, o piatră care este ulterior măcinată până când ajunge sub formă de pulbere. Conține calciu ce ajută la creșterea sănătoasă a plantelor și la dezvoltarea rezistenței acestora, precum și magneziu util pentru fotosinteză. Crește randamentul cu 30%.

Deci am reținut: mergem pe îngrășământ 100% natural. La mine în curte randamentul nu a fost de 30%. A fost de 60-70% pentru că nu am mai pierdut nici o boabă de pe ciorchine. Am folosit și la pomi, chiar și cei tineri, iar un gutui plantat acum doi ani a vărsat o lădiță de gutui din el. Ziceai că e pom columnar, deși nu l-am cumpărat cu descrierea asta.

Cum se folosește?

De preferat ar fi ca acesta să fie pus după ce pământul se sapă la fiecare plantă (fie că vorbim de pom sau de vița de vie, în cazul meu), într-o cantitate moderată. Spre exemplu eu iau cu un cancioc (d-ăla de zidărie) din sac și pot pune la aproximativ 20 de pomișori mici. Se presară peste pământul săpat și atât.

Avantajul lui maxim este reprezentat de modul lui de acționare: este un îngrășământ sistemic, ceea ce înseamnă că durata lui de acționare poate fi și de doi ani dacă a fost suficient pus la baza plantei, nu se absoarbe imediat. Fiind rocă, aceasta se macină în timp și se distribuie uniform. Iar plantele nu au nevoie de așa de mult îngrășământ, își vor lua cât au nevoie.

Există și un dezavantaj când lucrăm cu el, anume, mizeria. Este un agregat din calciu măcinat pulbere, iar calciul acela se depunde în toate orificiile. Nu mă întrebați cât de dificil mi-a fost să spăl portbagajul la mașină după ce l-am cărat la țară. Dar un sac de 25 de Kg vă va ajunge minim 2 ani pentru o grădiniță de 300 m².

Mai am o observație pentru acest îngrășământ: cine dorește achiziția lui, începând de anul acesta va fi scoasă pe piață o variantă cu rocă mărunțită sub formă de granule. Va fi mai eficientă, la sac mai mic (de 10 Kg) și nu va mai face mizerie deloc. Sigur, va fi și mai scumpă, dar dacă folosim echivalentul de cantitate ca la sac, e un lucru bun, nu?