Dispozitivul minune pentru culturism

Subiectul de azi e unul sensibil pentru multă lume, dar el va da naștere și unui subiect nou pe care să îl discut cu voi începând de Duminică.

Eu am fost dintotdeauna un fan înrăit al culturismului. Am descoperit sportul ăsta în preajma a 15 ani. La momentul ăla îi spuneam “tras de fiare” că el cam la asta se rezumă: tragi de niște fiare să stimulezi mușchii.

Între timp, am învățat, m-am tot documentat și am aflat că culturismul nu e doar atât. E mai mult: tehnică, formă, intensitate etc.

Pentru a putea să mă țin de treaba asta, de fel, mergeam la sala de forță. Am mers la sală până n-am mai mers la sală. Am avut perioade în care mergeam aproape zilnic și perioade în care nu mergeam deloc.

Motivul principal (și aici pun pariu că rezonez cu multe persoane dintre voi) este drumul anevoios să ajungi. În orașele mici, de pildă cum este Curtea de Argeș, sunt săli aproape la 10 minute de mers pe jos peste tot și nu sunt foarte aglomerate.

La București mă luptăm cu 2 probleme:

  1. Sălile de forță în general sunt la o distanță considerabilă de mers, în funcție de ce dorești: dacă dorești doar niște fiare bete, eu personal am sala la 20 de minute pe jos (cea mai apropiată zic).
  2. M-am dus la job, ca orice om. Lucrăm și ne dezvoltăm cariera pe cât posibil în viața asta. Faptul că mă duceam ca orice om făcea ca sala să fie aglomerată la orele la care doream să o frecventez eu.

Am încercat tot felul de combinații: am ales sala cea mai de aproape, care la un moment dat nu a mai fost suficientă. Am ales ore la care alte persoane ar fi înjurat continuu să merg la sala. Toate impedimentele astea m-au făcut să renunț la acest sport.

Într-un final, am decis să îmi cumpăr acasă greutăți. Câteva discuri, 2 bare de gantere reglabile și m-am apucat ușor ușor să fac acasă. Așa mi-am dat seama că îmi lipsește un element cheie: banca de fitness.

Am căutat să cumpăr una și nu prea am fost încântat de ce am găsit de cumpărat. Motivul principal la momentul acela a fost că sunt zgârcit, ce să mai tura vura. Plus de asta, mi-am pus ambiția să fac una, văzând că nu e greu de făcut (și așa am și acest subiect, astăzi).

Gradul de dificultate nu e ridicat, însă necesită un pic de atenție pentru a putea face aceste operații.

Materiale necesare:
  • 2.5m de grindă de 8×8 cm;
  • 1m de șipcă de 4×2.5 cm;
  • 2m de șipcă 4×4 cm;
  • o placă de lemn încleiat de 1200 x 300 x 18 mm;
  • 1m de tijă filetata de M10;
  • 2 Șuruburi de M10x80;
  • 12 Șaibe și 6 piulițe cu autofrânare de M10;
  • Colțare pentru lemn;
  • Alte negrese sau șuruburi pentru lemn;
  • Burete 300 x 1200, gros de 50 de mm;
  • Niște material de tapitat (am ales niște piele sintetică neagră eu).
Scule necesare:
  • Circular, pentru a putea debita la cote lemnul.
  • Autofiletantă, pentru a prinde tot ce înseamnă șuruburi.
  • Chei de 17 mm (2 bucăți, pentru a putea ține și contra la șuruburi sau piulițe).
  • Ar fi bună și o oberfreză pentru canale. Nu am avut la acel moment, am folosit circularul și o să va zic cum.
  • Capsator. Electricul face treaba mai ușoară.
  • Hârtie abrazivă (opțional).

Pentru a putea executa cum trebuie banca, trebuie luat în calcul faptul că ea a fost de la bun început să se încline la 15, 30, 45, 60 și 90°. Astfel, poate fi folosită pentru mai multe exerciții.

Grinda principală este următoarea:

De aici, totul este destul de intuitiv. În canalele de mai sus este așezat suportul mobil pentru bancă, pe care veți sprijini la unghi postura voastră. Canalele de jos deservesc pentru stâlpii picioarelor.

Picioarele despre care vorbesc sunt lungi de 330 mm, iar talpa piciorului este de 300 mm cu un decupaj de 40×80 pe centrul ei. Înălțimea băncii rezultă în total la 300 (piciorul) + 40 * 2 (decupările) + 18 (grosimea șezutului) + 50 (buretele) = 448 mm.

Acesta e spătarul mobil al băncii, 2 bucăți.
Aceasta e grinda spătarului, 2 bucăți.

Șezutul fix (pe care stai cu fundul) are 300×366. Restul se folosește la spătar.

Canalele le puteți face cu circularul. Le trasați și faceți cu circularul canal lângă alt canal. Acestea pot fi rupte ușor apoi cu o șurubelniță. Canalul îl veți smirghelui pe poziție apoi pentru a putea intra piciorul fest. Oberfreza aici ar fi super bună pentru canale, dar dacă nu aveți, puteți și cu circularul.

Tija filetată se taie pe poziție la lungime, funcție de celelalte piese, la care adăugați și șaibe dar și piulițe.

Iar la sfârșit, ar trebui să rezulte asta:

Inițial, picioarele eu le-am prins cu alte șuruburi îngropate de lemn. Mi-am dat seama că nu e suficient, așa că am pus și niște colțare la fiecare picior (4 în total), cam așa:

Buretele îl tăiați pe forma șezutului și apoi, materialul de tapițat (și o pătură merge, nu trebuie neapărat piele sintetică) se taie cu 50 pe contur mai lat. Ulterior, asta se va prinde dedesubt cu capse (cu un capsator).

Este utilă, pot spune că o am în casă de 3 ani. Doi ani a fost băncuță pentru pisici și de un an o folosesc intens zilnic. Rezistă eroic!


Lăsați un comentariu