Detaliile fac întotdeauna diferența

Bucurie mare, șemineul era practic, gata! Am făcut focul în el, am probat, merge, trage, arde, face, drege, funcționalitatea lui e ok.

M-ați mai auzit voi cu vorba aia “Stând drept și judecând strâmb.” (vorbă auzită prima oară la Cetin și mi-a rămas întipărită în cap.) Tot așa stăteam și mă uităm la șemineu din poziția asta:

Băi fraților, parcă e prea strâmb… Grinda de jos numai dreaptă nu e, grinda de sus și aia are un dinte sus și unu’ jos, parcă-i Ciorbea cel frumos (mi-am adus aminte de Vacanța Mare aici, ce vremuri). Nu îmi place, îmi vine să îi fac de petrecanie!

Și așa am și făcut. Tot cu zidarul meu l-am scos la liman. Cum zice el “din greșeală, se îndreaptă la tencuială” am purces și am apucat să îl tencuim.

Pentru a putea pune o tencuială frumoasă peste el, trebuia sub să aibă o masă de șpaclu. Luând în calcul faptul că el nu se va încinge mai sus de 60°C la exterior (la momentul la care l-am construit, am zis “sper”. Între timp am constatat că așa-i), am hotărât împreună cu zidarul să punem masă de șpaclu ce se pune și peste polistiren.

Pentru a fi siguri că în viitor tencuiala nu va crăpa, am folosit și plasă de fibră de sticlă pentru armare. De asemenea, am folosit și colțare cu plasă de fibră pentru muchii frumoase.

Aici trebuie să fac următoarea mențiune: nu folosiți colțare din PVC! Totuși, incinta se încălzește iar PVC-ul devine moale cu cât urcă temperatura.

După ce am întins masa de șpaclu, am lăsat să se usuce (a tras foarte repede, cred că în 3 ore era uscat, dat fiind faptul că aveam cărămida uscată). Pentru a ajuta și mai mult să tragă, am făcut un foc mocnit cât să nu încing cărămida, dar să o încălzesc, să poată face transferul termic și evaporarea apei din masa de șpaclu.

Nu este chiar recomandat a se face acest lucru (cu căldură forțată) întrucât există riscul să crape. Totuși am avut plasa de fibră sub, așa că mi-am permis luxul de a forța un pic uscarea.

După toată treaba asta, m-am apucat de pus plăci și plăcute de travertin. Plăcile le-am folosit să plachez stâlpii de bază și firida unde vor sta lemnele (și pe unde se face convecția aerului cald, știți că v-am explicat data trecută).

Pentru mozaic-ul cumpărat, el vine pe spate ramforsat cu ceva plasă de fibră pe care sunt lipite plăcuțele de 5×5 cm. Le-am tăiat cu cutter-ul în rânduri de câte 6 și le-am lipit cât să îmbrac fața stâlpilor și a grinzilor.

A ieșit asta:

Toate sunt susținute până se întărește adezivul de prindere. Am zis să nu fac vreo tărăboață să le las de capul lor (și bine am făcut).

Uitându-mă la poză, am uitat să zic că am folosit și câteva plăci d-astea în fața șemineului și în fața hotei.

În partea de sus am dat cu Tinci. Cel mai bun tinci pe care l-am avut la toate operațiile astea a fost ăsta. Cipcos Mar au un depozit de materiale în Curtea de Argeș și, să vă spun sincer, dintr-o greșeală am luat tipul ăsta de tinciul. L-am luat doar pentru că scria “alb” și nu îmi ajungea ce aveam la țară.

Totul a fost dat cu lavabilă apoi, rezultând obiectul final & atracția principală a casei: șemineul (prezentat mai jos).


Lăsați un comentariu