Hai că ieri am pățit una în trafic de m-a adus și pe mine cu picioarele pe pământ.

Toată lumea a condus în traficul din București. Ar putea să se facă nenumărate studii pe acest subiect, în special pe aglomerația din trafic. Aglomerație care, de cele mai multe ori, de noi este creată.

Ca exemplu am să dau aici blocatul de intersecții. În cele mai multe cazuri, se blochează câte o arteră principală de intrat sau ieșit din București. Undeva s-a întâmplat un accident, o minune, ceva, nu știm ce și se face un ambuteiaj. Oamenii se enervează (apropo, ăsta e alt subiect de discuție: de ce sunt așa de nervoși românii noștrii în ultima perioadă?) și dau să meargă în față și să se bage cât mai mult.

Trec printr-o intersecție în care ei au prioritate, dar de pe strada lăturalnică ar putea intra foarte multe persoane în trafic fără prea multe bătăi de cap.

Ei bine, ei efectiv se proțăpesc în acea intersecție și blochează fără prea multă jenă. Ați observat probabil că, dacă ești pe o stradă lăturalnică și te uiți la om să îi vezi reacția (poate dă din cap un scuze ceva), de cele mai multe ori are privirea fixată în față, nu vede nimic în stânga sau în dreapta, deoarece știe că nu a făcut ceva bine.

De asemenea, blocatul intersecțiilor este interzis prin lege și se sancționează cu 6 puncte de penalizare și amendă, conform art. 57, alineatul (3) din codul rutier.

Ei bine, blocajul s-a făcut nu doar pe artera principală, dar și pe arterele secundare. Recunosc, altfel aș fi un om fără principii și moralitate, că sunt foarte multe persoane în București care te lasă să te bagi. Nu cred că ar fi totuși posibilă existența traficului în capitală dacă nu s-ar face asta.

Ei bine, nervii oamenilor ziceam că sunt întinși la maxim și apar frustrări. Frustrări pe care le stăpânim poate din ce în ce mai greu (aici e și vorba despre stima de sine, pentru că poți fi și foarte calm la volan, dacă reacționezi bine la stres).

Așa se nasc altercațiile. Niciodată un conflict nu survine de la un accident, sau de la o problemă în trafic cum că a sărit un pieton sau mai știu eu ce. Nu. Ele întotdeauna au loc pe chestii complet inutile (cum am pățit eu ieri, nu cu o intersecție, nu are importanță, cert e că era un motiv de gâgă iar omul a avut o frustrare și a vrut să o verse pe mine, deși nu i-am făcut nimic).

Țin minte că eram și eu tânăr (și eram pe principiul: minte multă nu se cere, prost să fi să ai putere), m-am luat și eu în trafic de un om că îmi tăiase calea. Omul de care m-am luat nu știu de ce îmi tăiase calea, dar traficul nu s-a încurcat cu nimic, tot flow-ul ăla a fost, nu am pus frână, am luat doar piciorul de pe accelerație.

Și i-am trântit un claxon din-ăla prelung, cum se aude numai la București (SE ȘTIE!) Iar omul a oprit mai în față, să nu blocheze intersecția, să vadă ce am eu cu el. Bineînțeles că eu, cocoș tânăr fiind, m-am dus la el cu scandalul.

Omul meu avea o vârstă și era trecut prin viață. Se vedea pe el că era trecut prin multe nu chiar așa cu una cu două. M-a lăsat să îmi fac recitalul, să mă dau în spectacol acolo și mi-a zis o frază de m-a lăsat mut (și mi-a și schimbat gândirea):

Băiatu’, mai cu calm, că nu știi peste ce nebun dai în trafic…

Îți dai seama că m-am aprins, “Ce mă, mă ameninți tu pe mine?” Nici o treabă cu mine, omul mi-a zis-o, s-a urcat în mașină și și-a văzut de drum.

Apoi, stând drept și judecând strâmb, mi-am dat seama că el nu m-a amenințat, din contră, m-a învățat din experiența lui de viață: dai peste vreun nebun în trafic de vine și te împinge cu mașina într-un șanț sau cap de pod și ăla ai fost. Sau mai știu eu ce posibile scenarii.

Ca și concluzie, altercațiile în trafic nu fac decât să aducă nervi, frustrări și mai mari, timp pierdut anapoda și există și riscul de a păți ceva (unul din cei doi implicați în scandal), ceva ce poate fi de regretat apoi.

(sursă foto: freepik.com)