Delta Dunării: locul unde timpul stă în loc

Am zis că am fost pe Delta Dunării de curând. Am avut parte și de peripeția vieții mele că era cât pe aci să nu mai prind barca înspre deltă, dar una peste alta am făcut să fie bine. Nu mă întrebați cum, cert e că nu am scos consum bun la mașină.

De la pandemie încoace, am prins drag de Deltă comparativ cu Marea Neagră. Are și marea beneficiile ei, Doamne Ferește, și e frumoasă cu valurile ei, dar parcă este mult prea comercială dacă stau să o compar cu Delta.

Iar în Deltă timpul se scurge cu totul și cu totul atlfel. Nu știu de ce se întâmplă chestia asta, poate că nu am fost eu învățat până acum cu stilul ăla de viață. Eu băiet fiind, am plecat de la muma de acasă la o vârstă fragedă direct în aglomerația asta din București, unde nimic nu e lăsat la voia sorții și alergăm să facem totul ca la carte.

Ori în Delta Dunării, lumea nu se grăbește, au toți tabieturile lor, toți se cunosc unii cu alții. Și aici vorbesc în special de partea din Deltă unde se circulă numai cu barca. Am scris ieri cum se ajunge aici cât mai ușor și eficient.

Am fost și în partea de acces pe uscat, pe unde se poate ajunge cu mașina până în pensiune. E frumoasă zona, e frumos totul și acolo, dar tot dai de amalgamul ăla de aglomerație ca la mare (și găsești și mulți oameni cu un simț muzical desăvârșit. Asta e, sunt un suflet bătrân într-un corp tânăr.)

Dimineața te trezești numai în ciripit de păsări și orăcăit de broaște, dar e un sunet plăcut. Atunci toate vietățile se trezesc. Știi, cam ca la țară la mamaia când se apuca cocoșul să urle din toți rărunchii că e dimineață.

Poți face plimbări asistate de oameni ai locului care au bărcile lor proprii și te duc pe lacurile din împrejurimi. Am ajuns astfel pe un set de lacuri noi în fiecare an, unde am putut observa fauna în toată măreția ei. Egrete și călifari ce își fac cuiburi, cormorani ce vânează pești, stârci de toate culorile, berze, pelicani, lebede și altele de genul. Am auzit că ar exista chiar și flamingo mai nou la noi în țară, dar nu pot confirma (încă).

Poți să te plimbi cu barca să dai la vâsle pe lacuri, să vezi frumusețea mai îndeaproape. În general, toate pensiunile pun la dispoziție astfel de activități, fiind în colaborare oamenii între ei acolo. Sunt o comunitate unită și nu am decât cuvinte de laudă pentru ei de fiecare dată când am fost.

Toată ziua e un trafic nemaipomenit de bărci de jur împrejur, un trafic de zici că e autostradă. Bine, dacă stai să te gândești, e canalul Dunăre: Tulcea <–> Sulina, care e un oraș port și acolo acostează tot ce înseamnă transport pe Marea Neagră. De acolo se duc în Tulcea, deci…

Dar seara se lasă liniștea și te poți bucura din belșug de tot ce înseamnă apus peste apele din Deltă. O singură grijă e când se lasă seara: țânțarii. Nu știu ce soluție există pe pământ să alungi țânțarii de lângă tine, consider că doar hainele lungi ar rezolva problema asta, că Autanul e ca sosul de maioneză la Crispy Strips de la KFC…

Vorbind de haine lungi, în perioada asta extracaniculară venită așa timpuriu la București, acolo te ia seara cu friguț bine. Am stat să mâncăm afară și începuse să strângă cămașa destul de bine pe mine și pe soție, așa că am ales să fugim de urgență în cameră după ce am terminat de mâncat.

Cu mâna pe inimă pot spune că ne-am făcut un obicei ca în fiecare an să mergem în Deltă. Prefer să ajung acolo oricând decât în Mamaia. La mare dacă vreau, servesc Grecia că e mai frumoasă și nu ajung greu.


Lăsați un comentariu