Ieri a fost o zi de muncă din-aia ca la țară, o zi în care a trebuit să dau toată iarba jos (mă rog, și nu doar iarba, brusturi, urzici etc). Cu oameni la munca la adunat de fân. Și mr. B la adunat de vișine.

Și cum ieri munceam de mă găseau toți dracii, înspre seară, de la mișcare sau mai știu eu ce, m-a apucat și pe mine nevoia de budă. Nah, ce să îi faci, când te-apuca, te-apuca.

M-am dus pregătit de scandal, am început scandalul și dintr-o dată se aude de afară:

A căzut B. din vișin!

Băi, că a căzut el mai era cum era, dar era să-mi rup și eu gâtul prin baie cu nădragii-n vine încercând să ies să-l asist în aterizarea lui forțată.

Am ieșit într-un final din coconul meu, l-am văzut că mișcă, i-am auzit glăsciorul lui suav de privighetoare căzută și m-am întors în treaba mea și el intr-a lui înapoi în nori…

Ca idee, nimeni n-a fost rănit și el a rămas cu 2 zgârieturi și un plonjon frumos. “Trebuie să știi să cazi, nu cazi ca prostul” mi-a zis.