Dacia e Dacia, orice i-ai face…

Nu vreau să fiu eu omul cârcotaș de pe acest internet, dar o spun cu mâna pe inimă: oricât ai coafa o Dacie, tot Dacia rămâne, indiferent de ce ai putea să îi faci.

Nu știu dacă vă mai aduceți aminte vechile obiceiuri cu Dacia 1410 (sau 1310 sau, de ce nu, 1100) ce le dobândeam o dată cu dorința de a conduce acele mașini. Unele dintre ele mi le aduc aminte ca pe Tatăl Nostru și în zilele noastre, cum ar fi:

  • Ai carburatorul cu probleme și merge mașina urât? A tras gunoaie pe jigler! Se scoate jiglerul și se suflă în el, apoi se montează la loc și se pornește la drum.
  • S-a pușcat platina / capacul de delcou, ce se înlocuiesc pe marginea drumului.
  • S-a rupt cureaua de la pompa de apă, iei ștrampii de pe nevastă să îți încropești o curea (recunosc, p-asta n-am pățit-o personal, dar confirm funcționalitatea ei cu ajutorul unui prieten).
  • Te-a lăsat pompa de benzină și o rezolvi cu o sticlă de benzină sub capotă până acasă.

Și ar mai fi nenumărate istorisiri despre mecanica învățată pe această marcă măreață, plus piesele de schimb din portbagaj. Problema e că degeaba marca acum s-a coafat frumos, nu au renunțat la niște obiceiuri de a da peste ochi unor lucruri atât de elementare încât mă îngrozesc când mă împiedic de ele.

Mai zic o poveste rapidă înainte să ajung unde vreau să ajung cu titlul: știu din moși bătrâni că s-a discutat la un moment dat de exportarea mai multor mașini Dacia în Occident în vremea comunismului, ducându-ne cu economia în cer în urma acestor vânzări.

Condiția a fost ca la zece mașini Dacia să se scoată ușile de pe ele, să se amestece și să se încerce remontarea lor. Fiind aceeași culoare, nu s-au mai potrivit la găurile de prindere a balamalelor și nu s-a mai putut face acest export până ce comunismul nu a trecut din pricina interschimbabilității pieselor.

Bun, revenind în anul 2025 (la propriu), pe un Duster II vechi din 2018, cumpărat de nou de proprietar, se dă următoarea situație: nu mai avea lumină de marșarier și de ceață pe spate deloc, iar în bord becul de ceață spate nu mai dorea să se aprindă.

Ce e normal să cauți când ai o asemenea problemă? Păi, pui mâna și cauți becurile arse, că se mai ard becurile și în casă, darămite la mașină, unde ai halogen și ar trebui să fie mai puțin rezistente.

Ce am găsit eu?

Lămpii de marșarier, care este montată în bara spate, i-a ruginit soclul în care se bagă becul. Cu pinii soclului, cu metalul în care intră becul și face contactul, cu totul. Mă mir că nu a coclit și plasticul din soclu.

Am zis și eu că e un caz unic, poate omul căruia îi căutam becul ars a avut vreun accident și cumva s-a întâmplat vreo treabă de a intrat apa la lampă. Ce să vedeți, fraților, că același lucru s-a întâmplat și cu lampa de ceață, soclu complet coclit, intra în scurt și a dat eroare la ECM-ul mașinii (Electronic Control Module, calculatorul de confort al mașinii).

Și de ce e Dacia aceeași ca odinioară? Dacă la becul de ceață a trebuit să schimb soclul pentru că nu am mai putut salva nimic, la cel de marșarier când face pe nebunul, proprietarul îi mai dă câte-un șut și-și revine ca boxerul din pumni. Practic tot un fel de a o lega cu sârmă e și asta, dar prin bătaie ca la televizorul pe lămpi.

Ai zice că după atâta timp, lucrurile ar trebui să se schimbe în bine, să evoluăm, să mergem în sus cu tehnologia și să facem lucrurile bine. Dar aparent tot cu două-trei perechi de palme funcționează lucrurile de fapt, iar la capitolul proiectare, decât să pună o apărătoare prinsă în trei clipsuri, să nu mai intre noroiul la lămpi, au preferat să o lase așa ai mei de la Argeș.

Morala poveștii? Cei ce aveți Duster II, Sandero II sau Logan III (pentru că sunt în aceeași oală și cei cu Sandero II și Logan III), faceți un pustiu de bine și desfaceți acele lămpi pentru a curăța soclurile. Să nu pățiți nepățite și voi.


Lăsați un comentariu