Ce e de făcut dacă după reglaj tot te trage curentul?


Zona grosier finisata sub tocul de geam unde patrunde aer rece

După ce mi-am rezolvat problema geamurilor care nu erau închise cum trebuie, am constatat următoarele:

  • Centrala nu a mai pornit așa des. E cumva și logic, că nu îmi mai bătea crivățul prin toate… orificiile.
  • Condensul s-a diminuat considerabil.
  • Zgomotul de afară parcă a dispărut.

Asta cu zgomotul, trebuie să recunosc, nu mă așteptam să se întâmple. Nici prin ruptul capului nu mi-ar fi trecut că va dispărea zgomotul de fundal de la cafeaua de dimineață.

Întâmplarea face că stau aproape de niște grădinițe private și, în fiecare dimineață, am o simfonie diferită de claxoane. Așa că mare mi-a fost mirarea când stăteam la cafea și nu se auzea nimic. Am crezut că a venit vara și s-a făcut dimineață la 6, de am scos și capul pe geam să văd ce se întâmplă. Era aglomerația acolo, doar că nu mai auzeam nimic.

Doar că tot la cafea am mai simțit un vifor pe la urechi. Mic. Aproape de neglijat. Dar era acolo. Dacă nu aveam frigul ăsta de -10° afară, nici nu îmi dădeam seama.

Și am pus mâna să văd pe unde vine, pentru că mi se activase piticul de la creier: N-ai cum. Am mosmondit cu reglajul atâta și tot să-mi vină frig? Nu se poate…

Ei bine, într-o lume ideală, după un reglaj ar fi trebuit să se rezolve totul.
Într-o lume în care muncitorii sunt cum sunt, toate lucrurile sunt făcute pe jumătate.

Adierea aia venea fix pe sub geam, la îmbinarea cu tocul:

Pe toată lungimea mă adia viroful la urechi.

De ce se întâmplă asta

Probabil stați și vă întrebați cum de se întâmplă una ca asta. E destul de simplu. Când au montat geamurile, muncitorii au umplut golurile, cum se face, cu spumă poliuretanică.

Ce n-au făcut a fost să tencuiască tocurile ca la carte, mai ales în partea inferioară. Au preferat să pună glaf aplicat peste și să-i dea un adeziv de prindere de cărămidă p-ici pe colo.

M-am uitat și peste pozele făcute atunci când am achiziționat apartamentul, ca să găsesc o dovadă. Doar că pozele au apărut după ce am semnat contractul și am plătit avansul, altfel nu aș fi avut acces la îndatorirea pe 30 de ani de care beneficiază peste jumătate din București.

Soluțiile reale

Pentru problema asta există două variante:

Varianta corectă

Cea mai bună soluție, pe care încerc să o rezolv la vară, este s[:

  • dau jos tocul interior;
  • tencuiesc zona ca la carte;
  • pun la loc tocul prins cu adeziv de montaj.

Așa construiesc sub geam o zonă de separație etanșată pe spumă. Tot atunci aș verifica și dacă există spumă poliuretanică pe toată partea de jos a geamului.

Varianta rapidă

Cea mai ușoară soluție, ca să nu mă mai sufle crivățul acum a fost să dau silicon de jur împrejur pe unde sunt pierderi. La două geamuri a fost suficient doar la pervaz, dar la geamul de la bucătărie a trebuit să dau cu silicon pe tot conturul ca să elimin curentul.

Despre aceste rosturi mari vorbeam. Aici se formează foarte ușor mucegai în viitor.

Problema cu siliconul e că elimin curentul de aer, dar nu elimin frigul din spatele tencuielii. Asta duce la:

  • condens mare acumulat la ferestre datorat frigului de sub geam;
  • mucegai în timp.

De asta tencuiala e sfântă, dar având în vedere vremea de afară, nu am de gând să dezmembrez toată casa doar de dragul de a face lucrurile perfect acum.

O observație importantă

Siliconul nu ar trebui să fie o soluție permanentă. El e bun pentru rosturi mici și ajustări fine, nu pentru găuri serioase mascate de tocuri puse în grabă. E o cârpeală utilă pe termen scurt, nu o rezolvare corectă pe termen lung.

Și presimt că eu zic și tot eu voi rămâne cu silicon dat doi ani minim…

Lăsați un comentariu