Vorbeam în trecut despre alegerea mea de a placa cu polistiren pe interior, din diferite motive. Le recapitulez aici pe scurt:

• Am preferat să am izolație în interior, să fac o incintă izolată. Dat fiind faptul că am folosit polistiren extrudat, comunicarea cu pereții exteriori este mult mai mică față de polistiren expandat.
• Am putut îndrepta pereții ușor. Varianta cea mai ok pentru a îndrepta este, întradevăr, rigips montat pe profile. În interiorul format între perete și rigips se poate monta vată minerală pentru izolare.
• Ai un suport ușor, dar rigid (în cazul polistirenului extrudat) pentru o tencuială ulterioară.

După gândire și cântărirea ideilor, am ales varianta mai sus menționată.

Materiale necesare pentru montaj polistiren:

• Polistiren, logic. Aici alegeți grosimea care vă coafează, iar suprafața e destul de simplu de calculat: măsurat pereții și luat un 10% în plus față de măsurătoare.

Fac mențiunea asta aici: Chiar dacă aveți uși/ferestre pe acel perete, nu le scădeți din suprafața totală. Glafurile (new users here: glaful este conturul geamului, obținut din tencuială sau, în cazul de față, din alte părți suport) măsoară în general suprafața geamului sau a ușii.

• Adeziv de polistiren. Sau spumă poliuretanică, dar montajul eu, personal, îl recomand cu adeziv de polistiren.
• Spumă poliuretanică pentru a umple golurile dintre plăcile de polistiren.
• Dibluri de montaj (popular, se numesc ciuperci) pentru polistiren.
• Colțare: am folosit de aluminiu cu plasă, pentru armare.
• Masă de șpaclu & plasa de fibră de sticlă, pentru armarea întregii suprafețe obținute.

Tehnică de montaj:

În primul rând, luăm în calcul lipirea plăcilor pe pereți. Revin la preferința mea de a folosi adezivul de polistiren în ciuda spumei poliuretanice. Cu toate astea, am încercat montajul și cu spumă și nu am fost dezamăgit. Costurile sunt mai mărite în cazul spumei, desigur.

Pentru montaj, marea majoritate a meseriașilor folosesc așa zisele “mămăligi” de adeziv. Mămălagile astea de fapt sunt grămezi ca un bulgare de adeziv, puse din loc în loc, în special pe marginile plăcilor de polistiren.

Alt tip de montaj este cel pe forma gletierei dințate. Montajul este numit, popular, “pe pieptene”. Cu o mistrie, se ia adeziv și se pune pe placă, întinzându-l de-a lungul întregii plăci. Ulterior, se trece la un unghi înclinat (de obicei unghiul vine de la sine o dată cu timpul și cu experiența acumulată) cu partea cu dinți, pentru a lăsa o urmă de genul:

Aici, avem avantaje și dezavantaje pentru ambele tipuri de montaj:

• Cel mai important la tot montajul ăsta este rezistența după uscarea adezivului, unde montajul pe stil “pieptene” câștigă detașat. Motivul este că se lipește uniform, comparativ cu mămăligile.
• Montajul pe “mămăligi” permite o flexibilitate la montaj atunci când pereții sunt strâmbi. Cu mare ușurință, poate fi pus la drept din modificarea mărimii bulgărelui de adeziv montat.
• Montajul pe mămăligi este mai economic față de cel pe pieptene.
• Un aspect de care eu, personal, m-am lovit este următorul: montajul pe pieptene dă o rigiditate mai mare întregului ansamblu. Pe mămăligi, “sună a gol” montajul și acolo este un punct de minimă rezistență, pe când la pieptene, suportul este uniform. Nici plăcile de polistiren nu se deformează așa ușor la un impact cu pereții, să zicem.

Plăcile de polistiren se debitează după caz, montajul începe cu plăcile puse pe longitudinală. După ce se face montajul, golurile rămase între plăcile de polistiren (e imposibil să fie totul la drept, nu are cum) se vor umple cu spumă poliuretanică, pentru o etanșeitate uniformă.

Mențiunea mea, din experiența mea în special cu meseriașii, este că foarte mulți evită să facă acest pas. Deși poate părea mărunt, pe o zonă neetanșată are loc pierdere de căldură. Cu un tub (sau 2 maxim) de spumă, golurile pot fi umplute cu ușurință. Prețul spumei este un nimic comparativ cu beneficiul acestui pas.

Ăsta este montajul plăcilor propriu-zis. Se lasă la întărit de pe o zi pe alta, după care se pun acele “ciuperci” de montaj. Acestea se montează la intersecția oricăror 2 plăci și în mijlocul plăcilor (măcar una la mijloc, după caz se pot pune chiar și 2).

Pentru montajul ciupercilor, este necesară o bormașină cu percuție cu care găurim pereții. Burghiul va avea diametrul diblului de montaj (marea majoritate sunt de Ø6). Dimensiunea ciupercii este dată de grosimea plăcii de polistiren + 50 mm să intre în perete.

ATENȚIE! Când găuriți pereții, mare grijă să nu dați în diverse montate prin pereți: cabluri electrice, țevi de apă sau de scurgere etc. (nu întrebați cum de știu asta, va rog)