Eu când am cumpărat Suzuki-ul din posesie, l-am cumpărat la un preț destul de piperat și cu niște probleme, un pic mai ciudat față de alții, dar am vrut să merg pe an bun & număr de kilometrii mic.

Menționez câteva din ele:

• Pornea bine, mergea bine dar la accelerări bruște întrerupea. Asta pentru că avea probleme pe partea de aprindere: bujii, fișe, bobine.
• Bara față dreapta a fost agățată într-un morman de zăpadă în Austria de fostul proprietar.
• Avea vreo 3 bătăi de suspensie.

În rest, mașina era ok din toate punctele de vedere. Aia cu aprinderea am rezolvat-o într-o săptămână, înainte de a pune GPL pe ea. Nu am vrut să risc sub nici o formă nimic pe benzină ce ar putea influența mersul pe GPL.

Bara față a fost resudată pe colțul acela și aranjată, astfel am menținut bara originală și la calitatea ei ieșită din fabrică. Înainte de a mă întreba, da, plasticul se sudează.

Bătăile a fost un pic cu cântec, deoarece am mers pe mai multe părți. Prima a fost cea cu bieletele de la bara stabilizatoare, dar și bucșile ce mi-au dat de furcă până ce le-am găsit pe original.

A doua bătaie era din caseta de direcție, casetă care la 3 ani distanță a început să piardă și lichidul din ea. Am recondiționat-o cu piese noi și s-a rezolvat și asta.

În schimb cea de-a 3-a bătaie nu am găsit-o niciodată. Se manifesta în special pe viraj stânga și bătea pe dreapta. Credeți-mă când zic că am stat cred că o săptămână cu mașina pe cric și capre să văd ce mama naibii ar putea să bată la ea.

După o săptămână de chin și trudă, am cuvântat:

Fie ce o fi, țipă ea când e de schimbat. Nu mai caut nimic.

Și așa am și făcut. Am devenit prieten cu bătaia, am ieșit cu ea la drum, am mers cu ea pe denivelări, uneori o ascultam, alteori o ignoram. Câteodată mă băga ea în seamă mai tare și ne certam. Dar era cumva o simbioză între noi și ne „plimbam” împreună pe drumurile patriei.

Recent am fost nevoit să desfac farul de pe dreapta din pricina unei scule căzute pe acolo. A rămas blocată pe carena de sus, între semiaripa interioară și carenă. Era și un clichet micuț ce nu puteam face rabat de el, așa că am fost forțat să scot bara din clipsuri și să desfac farul, să îl scot să mă pot juca sub el.

Și acolo zăcea ea, bătaia și piesa care bătea de m-a scos din sărite 5 ani de zile: cutia de rezonanță a filtrului de aer.

Ce face asta? Când mergi cu mașina și accelerezi brusc, accelerația bruscă de fapt se traduce prin deschiderea bruscă a clapetei de accelerație. Masa și volumul de aer ce trece prin tubulatură intră cu turbulențe mari în admisie.

Cutia asta preia rezonanța și vibrațiile provocate de frecarea aerului de pereții tubulaturii, dar oferă și o uniformitate în curgerea aerului către blocul motor. Imaginați-vă această cutie de rezonanță ca fiind un vas de expansiune la o centrală: creează o mică presiune sau depresiune pentru a putea modifica debitul de aer ce intră în motor.

Era ruptă din urechea din poza principală, era scăpată cu totul din tubulatura filtrului de aer și nu mai avea nici un rol funcțional. Băi și bătea în toate plasticăraia mașinii: în carenă, în bară, în far, în aripă. Dansa acolo cum dansează fetele ălea indience din buric, nu altfel.

Eu nici nu am coroborat niciodată bătaia cu cutia de rezonanță, deși ar fi trebuit: la o accelerație bruscă, motorul huruia ca și cum nu ar avea (sau ar avea prea mult) aer. Nu am băgat de seamă, oricum nu am piciorul greu la mașină. Cine sunt eu să ascult așa prostii? Plus că apărea numai într-o situație subturată, pentru că la turație peste 3000 RPM nu exista așa ceva.

După o serie de înjurături ca la carte, înjurături ce ar fi făcut și cel mai temut taximetrist să se mire de ce-mi iese pe gură, am scos cutia și am făcut ce am făcut și cu bara: am sudat urechea și un colț al ei, un colț unde frecase (practic, de unde apărea bătaia aia). Și am montat-o la loc.

Doamne! Ce liniște, ce calm, ce motor blând care trage ca la carte! Rar mi-a fost dat să fiu așa de mândru de o chestie așa minoră ca un simplu boncănit d-ăsta rezolvat.