Un weekend mai frumos de Noiembrie cum a fost ăsta nu am mai avut de mult timp. De fapt cam toate weekendurile lui Noiembrie au fost de-a lungul timpului cam cum e acum la București: cu o ceață densă de o tai cu cuțitul.
Mai punem la socoteală și faptul că frunzele galbene încă rămăseseră în copaci și avem rețeta aproape perfectă pentru un weekend de la țară toamna.
Am mai pus eu un ingredient să fie perfect: vinul.
Au mai trecut două (respectiv trei) săptămâni de când am pus vinul la odihnit, perioada în care damigene au avut în ele acele cipsuri de stejar adăugate. Un experiment pentru mine, dar cu o speranță mare.
Speram, de fapt, să nu fi făcut naibii vreo prostie că v-am zis că piticii mei de pe creier sunt mai nebuni: nu am făcut și eu experiment pe o singură damigeană, ca un om normal la cap. Nu, domne, dacă punem, apăi punem în toate. Ori la bal, ori la spital!
Cu toate astea, am avut noroc și acum încât nu am stricat vinul deloc. Din contră, pot spune că cel roșu (cu cipsurile mai coapte) a ieșit fix ca cel de împărtășanie. Mai sec de felul lui, dar ca cel de împărtășanie.
Apropo de asta, vorbeam cu cineva din zona Moldovei care a degustat vinul ăsta și a zis că la ei vinul de împărtășanie e dulce. I-am răspuns și eu că nu știu cum e în alte părți, dar la noi după ce copilul se împărtășește, stă cuminte, aproape că doarme.
Cumva la cel roșu a fost o chestie de genul: din bun iese perfect (pentru gusturile mele) sau bun de țuică. La cel alb în schimb am plecat cu așteptările din beci (v-ați prins?) El nu avea un gust desăvârșit, era un pic cam acid, deci ceea ce am făcut cu cipsurile doar ajuta în cazul de față.
Și a ajutat…
Celui alb i-au dat un gust sublim. Cum să îl descriu eu… Este sec datorită drojdiei adăugate care a fermentat tot zahărul din struguri, dar nu este dur ca piatra. Nu se simte că bei vin de bețiv, ci un vin select.
Un singur lucru aș reclama dacă ar fi, dar mă așteptam ca acesta să se întâmple: mi-a închis culoarea la vin un pic, ducându-l spre un maro deschis. Dar cred că rezolv și cu asta prin limpezire.
Vorbind despre asta, pritocul ăsta mi-a dat de gândit și m-a învățat că este bine să fii răbdător în viață, chiar dacă e un lucru destul de greu de făcut. Am observat că și-a lăsat destul de multă depunere chiar și la pritocul ăsta, fără a lua în calcul ce a preluat stejarul.
Deci, da, cipsurile de stejar funcționează fără doar și poate.
Lăsați un comentariu