Nu de puține ori am zis că aș prefera să îmi colind meleagurile mele pentru că avem niște așezări, tradiții și obiceiuri foarte frumoase în regiunea Argeșului. Sunt atâtea zone cu munți încât nu putem conteni cu privirea. Imaginați-vă așa:
- La Nord avem munții Făgăraș, granița noastră cu Transilvania, iar simbolul nostru cu care ne mândrim este Transfăgărășanul.
- În Vest avem Parcul național Cozia, pe graniță cu Oltenia, lanț muntos ce se vede cu ușurință din zona Sălătrucu.
- La Est avem Parcul național Bucegi, graniță cu Transilvania și Brașov pe culoarul Rucăr – Bran.
- De la Bran, pe stânga, în Nord-Est avem Parcul Național Piatra Craiului, de o frumusețe extraordinară, granița noastră cu județul Brașov, pe Măgura – Peștera – Zărnești.
Chiar și atunci când am mers spre Șaua Joaca și refugiul Grind ne-am plimbat pe granița dintre Argeș și Brașov. Pe naiba, uitați-vă și voi cum se vede de fapt de la mine de la țară:
Vederea asta e de aici și Munții Piatra Craiului se văd cel mai intens. Așa că weekend-ul ce a fost am zis să facem o drumeție la marginea Argeșului, pe malul Dâmboviței, anume, în cheile Dâmbovicioarei.
Pentru a ajunge acolo, e necesar să ajungeți în Rucăr și pe urmă drumul se lasă în stânga pe sub podul principal care duce către Bran. Pentru a avea acces pe cheile Dâmbovicioarei, trebuie să plătiți o taxă înainte de a intra efectiv pe chei.
Nu vă gândiți că e o sumă mare: eu mă pregătisem la mine cu 30 de lei să plătesc și era 3 lei de persoană. O sumă infimă de altfel pentru frumusețea de care am avut parte.
Accesul este facil. Imaginați-vă că am mers cu mașina pe acolo și e asfalt mult în adâncime. Plimbarea poate avea loc și pe jos, dar nu prea o recomand datorită aglomerației de mașini. Mi-am promis că o să mai vin aici în cursul săptămânii pentru a avea parte de și mai multă liniște.
La capătul cheilor Dâmbovicioarei veți găsi Peștera Dâmbovicioara, o parcare pentru a te putea plimba pe jos și magazine de suverinuri. Accesul în Peștera Dâmbovicioara este contra-cost, 15 lei de persoană și este una din cele mai vechi așezări din România, cu dovezi că a existat fum încă din Paleolitic în această peșteră.
De aici, de fapt, recomand să faceți o plimbare pe jos prin Cheile Brusturețului. Poza principală este făcută fix de acolo. Este mai strâmt, mai impunător și mai frumos ca pe Cheile Dâmbovicioarei încât ne-am plimbat de două ori dus-întors la cât de frumos era.
Iar la sfârșitul acestor chei este Poiana Brusturețului, un loc ideal de picnic, dar și Cabana Brustureț, unde se servește mâncare și băutură. Locul este parcă dezlipit dintr-un basm, de asta am și ajuns noaptea la cazare, pentru că nu ne mai săturam de acest loc.
În plus de asta, toamna și-a făcut jocul și a jucat farmecul necesar încât să coloreze tabloul în culori impozante. Sunt mulți ani de când am văzut copaci galbeni la un loc în așa număr mare (să zic că or fi vreo 3 ani) și mai mulți ani de când am văzut copaci ce au reușit să țină frunzele arămii în ei (aici îmi aduc aminte de copilărie).
Oricum ar fi, drumeția asta merită făcută în orice anotimp, este aproape drept drumul și poate fi făcut foarte ușor de către oricine. Nici nu ai nevoie de echipament special pentru că mergi în mare parte pe asfalt. Poți ajunge până la cabana Brusturețului cu mașina fără nici o problemă și pot merge și copiii pe drumul ăsta.
Apropo de copii: cred că am văzut foarte mulți care efectiv se tăvăleau în mormanele de frunze create de copacii din pădure. Se bucurau exact așa cum mă bucuram și eu când eram mic de toamnă și parcă mă vedeam pe mine în ei.
Cei dornici de aventură și adrenalină, este un loc potrivit și pentru voi pentru că piesa de rezistență de acolo era un bărbat ce escalada cu frânghia stâncile cheilor. Deci puteți face și aventură de zile mari dacă sunteți curajoși sau puteți face un picnic. Oricum ar fi, locația are farmecul ei pentru oricine.
Lăsați un comentariu