Am tot povestit pe aici de ceva vreme de renovarea casei de la țară. Am zis câte în lună și în stele dar am observat că nimeni nu și-a pus întrebarea:

Băi, ai făcut sobe, șemineu, bravo ție. Da’ auzi, cum te încălzeai înainte?

Reușeam să mă încălzesc, nu dârdâiam prin casă ca un câine plouat. În primele 2 camere aveam o centrală pe circuit liber, iar în camera noastră, camera 3, aveam o sobă de teracotta.

Ca să fiu explicit, când mă refer la centrală pe circuit liber, nu aveam nici o pompă echipată pe ea. Era umplută cu apă, avea un vas de supraplin montat în prima cameră (în golul dintre peretele antecamerei cămării și cel exterior), vas de expansiune ce avea un furtun scos pe acoperiș.

Furtunul ăsta avea 2 scopuri:

• Supraplinul dădea toată apa pe acoperiș. Atât când se umplea, cât și când se încălzea apa foarte tare și apărea fenomenul de expansiune termică.
• Funcționa ca o alarmă. Să vezi ce mișto zdrăngănea apa pe jgheabul de tablă al acoperișului.

Ei bine, avantajul acestui tip de centrală era înainte de toate că nu depindeai de curent. Orice ar fi fost, dacă rămâneai fără curent, neavând pompă de distribuție a agentului de răcire, căldură aveai.

Dezavantajele (că sunt mai multe, d-asta am și renunțat la ea) ar fi:

• Mânca o poală de lemne. Băgam o roabă să o duc în 50°C și încă o roabă să rămân acolo.
• Dacă cumva creștea temperatura peste 70°C, dădea pe supraplin apă ceva de groază. Asta mă făcea ca o dată la 3 zile măcar să verific dacă am apă în ea.
• Să n-ai pompă înseamnă să nu depinzi de curent (tensiune electrică, știu că așa se zice, dar românul tot curent îl știe. P-ăsta și p-ăla de te trage). Dar înseamnă și neuniformitate în căldură. Aveam 3 calorifere de fontă înseriate, iar căldura cea mai mare întotdeauna stătea în primul. De cele mai multe ori, ultimul nici nu se încălzea.
• Dacă se oprea focul (și când zic că se oprea focul, mă refer flacăra, nu jarul), scădea temperatura în centrală vertiginos. Dimineața rămâneai cu 17°C în cameră.
• Ocupa mult spațiu, aș putea spune inutil.

Nu mai zic, caloriferele ălea de fontă erau și colmatate, deci căldura circula pe acolo așa, în silă, că agentul termic nu avea debit. În camera din mijloc, când m-am apucat de demolat centrala, țevile nu le-am desfiletat din racorduri. Le-am smuls cu o mână la cât de colmatate erau.

Evident, aș fi putut lua centrală modernă, cu pompă, cu calorifere noi de tablă, instalație pe cupru făcută frumos. Aspectul șemineului din prima cameră e unul din motivele pentru care casa a ieșit așa frumoasă. Asta a fost viziunea. Așadar, și în camera din mijloc trebuia o sobiță mică.

Mai aveam varianta termoșemineului, dar aveam altă problemă: dacă nu stau acolo mereu, apa trebuia golită mereu din instalație. Ori asta nu e comfortabil.

Dar cele mai mari avantaje ale schimbului ăstuia le-am văzut abia după ce am terminat lucrările:

Asta e temperatura în camera din mijloc, în timp ce afară erau vreo 9°C iar noi abia ajunsesem la țară. Cu 9 lemne (2 făcute așchii, de aprins, și 7 întregi). Consumul nici nu se compară.

Cât despre șemineu, la cât de mare e ușa aia a lui (600×400 mm), poți băga lejer o buturugă ce ține foc aproximativ 5 ore. Nu flacără tare, pentru estetic, dar flacără mică și prelungă pentru căldură. Am avut probleme cu el cu fumul în casă și nu puteam pune nici o buturugă la început, dar l-am rezolvat acum.

Ca termen de comparație, cu 8 lemne (la fel, 2 de așchii și 6 mai groase) am făcut în prima cameră 32 de grade. Eram toți din prima cameră ca peștii pe uscat. Stăteam pe covor cu pisicile lungite pentru că era mai răcoare…

Eu zic că atâta timp cât aveți posibilitatea, o sobă bine făcută nu vă va dezamăgi orice ar fi. Și aveți posibilitatea de a încălzi fiecare cameră, nu țineți căldură în toată casa dacă nu e locuită.

Există și un dar la toată afacerea asta: dacă știți că locuiți permanent acolo, s-ar putea ca o centrală să fie mai benefică din punctul ăsta de vedere. E mult mai ușor de întreținut căldura la un singur focar, iar agentul nu se golește din centrală (zic agent pentru că se poate folosi și antigel în loc de apă chioară) pentru că nu se răcește niciodată sub limita de îngheț.

În poza principală cu centrala, avea o problemă (ea) și arăta cum arăta. Era la începuturile începuturilor.