Să zicem că am avut parte de o mică pauză de la tot și toate. Revenim cu forțe proaspete așa cum trebuie!

În concediul ăsta de la țară am descoperit cred că cea mai bună metodă de aprins focul. Înainte eu foloseam brichete de aprins focul (sau grătarul) pentru a mă ajuta. De multe ori dădeam chics cu ele. Fie trebuia să folosești o cantitate industrială pentru a putea aprinde cum trebuie, fie nu mergea.

De când cu mărețul șemineu apărut în viața mea, aprinderea focului nu a mai fost la fel ca la sobe. În primul rând, șemineul lucrează ca un Godin: e o incintă de fontă în care faci focul și trage. Buba lui e ușa mare pe care dacă ai deschis-o, focul pierde tirajul.

Am ajuns pe la Tutana la rudele mele de acolo și am învățat ce făceau bătrânii noștri la Argeș pentru a aprinde focul:

Pur și simplu, într-un borcan puneau cenușă până era plin ochi și apoi amestecau cu motorină. Acum în teorie, soluția asta e veche de când s-a inventat motorină probabil, dar din rândul prietenilor mei niciunul dintre noi nu auzisem de asta.

Cred că e cea mai bună șmecherie descoperită în materie de aprins focul de mine până acum. Și am încercat o gălăgie de soluții: pastilele ălea de ziceam, talaș, rumeguș (nu e același lucru) sau doar aschiuțe mici.

Observații:

• ATENȚIE MARE! Soluția asta e extrem de inflamabilă. Vorbim de combustibil aici care este folosit. Aici e un exemplu de cât de ușor se aprinde:

• De asemenea, să nu vă pună cel rău să folosiți BENZINĂ! Aia nu arde, explodează, așa e concepută.
• Încercați să o țineți pe afară. Miroase rău a motorină.

Vă preparați un borcan cu așa ceva și o lingură doar e de ajuns pentru a aprinde. Vă spun cu mâna pe inimă că inclusiv un copil de 13 ani a reușit să aprindă focul cu așa ceva.