În prag de sărbători deja începem să simțim mirosul în aer de diverse preparate. Și dacă nu îl simțim ne imaginăm, mai ales cei ce avem un istoric de copii merși la țară. Îmi piuie în gând numai Ghiță ce făcea ca toate arătările dimineața și te dădea de gol că a venit Ignatul.

Acum lucrurile sunt un pic simplificate: ai nevoie de carne, găsești la ofertă la supermarket-urile de renume: Kaufland, Lidl, Auchan și alte câte or mai fi. Și găsești oferte imbatabile aș putea spune.

Ei bine, eu scot din amintirile mele undeva aruncate prin puțul gândirii memoria cu bunică-mea care se chinuia cu carnea de porc să o scoată și să o pregătească pentru afumat, pentru că afumatul era o formă foarte eficientă de conservare a cărnii. Iar la momentul actual, carnea afumată este la mare căutare și cu un preț foarte ridicat.

Vă spun sincer un lucru: am mers prin afară și nu sunt atât de multe cărnuri afumate, iar cele care sunt au prețuri destul de piperate. Motiv pentru care partea asta de istorie a noastră (cea de a afuma carnea) este una demnă de menținut.

Dar cum ar fi să avem noi propria noastră afumătoare în ogradă? Cum ar fi să ne putem face carnea afumată fără să avem probleme și să ne bucurăm de un lucru făcut bio? Pentru că avem două (sau trei, mai degrabă) ingrediente mari și late: carnea (nu știm propriu-zis proveniența ei, dar nu este procesată, este brută), sarea și fumul.

Tocmai de asta am ales la țară să îmi fac propria afumătoare, cu mici modificări și adăugări astfel încât să am fum rece și foc făcut în afara ei:

Totul începe cu o coșmelie făcută din OSB cu cadru de lemn pe sub. Cadrul de lemn este de ramforsare, incinta are 800 x 800 x 1600 mm + stativul de supraînălțare a acesteia. Stativul este necesar (de fapt, ar fi obligatoriu) pentru ca animalele să nu aibă acces în incintă. Știți voi, carne, fum, miros, gătit, toate astea reprezintă atracție turistică pentru animale. Dacă mai stai și în mijlocul pădurii, poți avea parte de ceva mai mult decât câini.

Varianta a doua ar mai fi ca incinta să fie făcută pe sol, dar cu soclu de beton sau pe placă de beton și împrejmuită în partea de jos cu tablă.

Dată fiind configurația aceasta de a avea fum rece și focar afară, am avut nevoie ca ea să fie suspendată, ceea ce a lucrat de minune pentru mine.

Mai aveți nevoie de două balamale, un mâner de deschidere și o încuietoare. Încuietoarea am preferat să o fac din două table, pentru a fi cât mai Handmade posibil și mai rezistentă, dar rezistă și una din comerț la fel de bine.

What goes in must come out: dacă fumul intră în incintă, la fel de bine trebuie să îl dai și afară, motiv pentru care tabla de acoperiș nu este prinsă de afumătoare complet. În partea din spate e lăsat un spațiu de aproximativ cinci centimetri prin care fumul să iasă și să facă tiraj.

Focarul este făcut la distanță de doi metri de afumătoare, iar fumul se duce printr-un tub de metal (eu am folosit o țeavă existentă de la un cazan de apă, dar se poate folosi la fel de bine și un burlan de jgheaburi). Am săpat o groapă în care fac focul, iar apoi am acoperit cu o altă tablă pentru a dirija fumul pe țeavă.

O variantă mai frumoasă ar fi să fi făcut din cărămidă aici totul, dar voi vedea pe viitor dacă mi se va da locul să fac un mic focar. Până atunci, funcționează foarte eficient.

Apropo, cum funcționează?

Nu explic cum se feliază carnea, asta știe orice gospodar sau gospodină. Dar cu carnea peciuită, se prinde în ață și se pune la scurs timp de o zi. Înainte de asta, carnea trebuie să stea la sare alte 48 de ore minim, pentru ca ea să își ia sare (carnea își ia sare cât are nevoie dacă îi dai din belșug).

Focul în focar îl aprindeți cu ce vreți voi, dar nu lăsați fumul din aprinsul focului să se ducă pe țeava din afumătoare. Doar după ce s-a aprins veți alimenta cu lemn de fag și dirijați fumul în incintă.

Am zis intenționat lemn de fag pentru că acesta conferă cea mai bună aromă cărnii afumate. Este un lucru știut de toți oamenii de la noi din Argeș: nu afumi cu alt lemn în afara celui de fag.

Șase ore se dă fum la greu, apoi alte optsprezece va sta carnea la odihnit în incintă. Pe cât posibil încercați să nu deschideți incinta cât carnea stă la odihnit pentru că ea trebuie să se odihnească în baia aia de fum rămasă din incintă. Apoi nu pot spune decât bon appétit!