Când am cumpărat apartamentul de la București, am primit „bonus” și podul de deasupra: mansardabil, frumos, cu potențial de dezvoltare, doar că până să ajungă mansardă, a devenit depozit. Un depozit serios – avem inclusiv anvelopele auto acolo. Nu puteam sta cu podul deschis direct din living pentru că pisicile săreau direct, praful îmi cădea în cap, iar eu făceam slalom prin mizerie și mă luptam cu animalele să le dau jos din pod.
P.S. La ele chiar se aplica zicala: Te-ai urcat în pod fără scară pentru că una din ele a reușit performanța de a sări de pe parchet direct pe placa din pod.
Așa că m-am apucat de treabă: am trecut de la polistiren și praf la un capac smart, construit DIY, care îmi face viața mai simplă.
Ce era acolo și ce voiam să fie
Podul e gândit ca viitoare mansardă, dar deocamdată a devenit spațiu de depozitare. Ne-am rezumat la trei lucruri esențiale pentru început:
- Am turnat o șapă nivelantă, ca să avem o bază stabilă și plană.
- Am izolat acoperișul, pentru confort termic atât iarna, cât și vara (nu vreți să știți câte grade aveam în pod într-o zi de iulie).
- Am făcut un capac pentru acces, care să nu fie o corvoadă de fiecare dată când îl folosim.
Capacul inițial era un test de răbdare
Primul capac a fost o improvizație, făcut pe genunchi de mine: plăci de polistiren groase, lipite și sprijinite în corniere de plastic ce erau prinse de polistiren, ulterior totul fiind tencuit. Din punct de vedere izolație, era perfect, dar nu era practic. De fapt era greu de dat la o parte, făcea mizerie la fiecare deschidere și trebuia revopsit constant pentru că tencuiala îmi sărea.
Ajunsesem să evităm depozitarea doar ca să nu-l mai mișcăm. De fiecare dată când venea schimbul de anvelope, îmi luam câmpii.
Soluția? Un capac motorizat DIY
Până într-o zi când am zis „gata” și am trecut la treabă. Mi-am luat toate materialele de care aveam nevoie și urma să mă pun pe treabă:
- Lemn pentru ramă;
- Panel de termopan, tăiat pe dimensiune;
- Balamale;
- Motor electric pentru jaluzele (60Nm – trage 6 kg, capacul are 2,2 kg);
- Ancore, șuruburi;
- O roată făcută de mine pe post de tambur și o sfoară de angrenare;
- Un releu smart.
Rezultatul? Un capac de pod motorizat, discret, care se deschide ușor și nu cere vopsea după fiecare utilizare.
Ce urmează în proiectul mansardării podului?
Planul este să continuăm cu montarea ferestrelor Velux, compartimentarea cu rigips și amenajarea mansardei. Dar până atunci, mă bucur că am rezolvat accesul și depozitarea fără stres. În articolele viitoare o să scriu tot ceea ce am făcut pentru a-l face funcțional.
Lăsați un comentariu