V-am scris săptămâna trecută de vatra mea făcută în curte din cărămidă. Și am lăudat-o ca pe copilul meu. De fapt încă o fac pentru că mi se pare a fi unul din cele mai utile obiecte din curte.
Dar cât trăiești, înveți și-mi dau seama că am început să fiu mai deschis lucrurilor noi pentru că atunci când am probleme cu un lucru, nu mă mai încăpățânez să-l fac la loc bun.
Notă: am făcut și asta. O să povestesc chiar săptămâna asta de rentabilitatea reparațiilor pentru că am reparat până am cedat ceva doar din atașament.
Revenind, problema mare a vetrei ăsteia de cărămidă e că în ploaie cărămida nu rezistă. Dacă a pătruns apa la ea, adio și rămâi cu bine. Se crapă și se toacă mărunt încât nu mai ce face cu ea. E din pământ, e normal să se întâmple asta.
Am căutat alternative de materiale după ce am înlocuit cărămizile de trei ori (răbdător om, știu) din ce aș putea să le fac. Cea mai bună alternativă este piatră. Piatra brută, zidită, rezistă extraordinar.
Am eu casa în vârf de deal, dar de unde naiba fac eu rost de atâtea pietre în curte? Moment în care am apelat la soluția de avarie: betonul.
M-am sucit și răsucit cu soluția până am ajuns la alternativa din beton deoarece este o problemă mare cu el până se usucă complet. Vedeți voi, dacă vatra de beton este încinsă cât timp e umedă, apa devine abur și pocnește compoziția.
Motiv pentru care am ales să las betonul la uscat trei săptămâni. Slavă cerului că am prins o căldură mare cât să ajute la procesul ăsta de uscare. Iar folosirea vetrei se face ocazional, deci rezistența ei în timp va fi mai mare ca a celei de cărămidă.

Cofrajul l-am făcut din PFL de mobilă, tăiat la lungime. Un diametru exterior de 900 mm mi-a dat o desfășurată de 2700 mm. Înălțimea mea a fost de 150, suficientă și echivalența a trei straturi de cărămidă.
Compoziția betonului a fost cu nisip, amestecat moale și turnat in vibrații cu ciocanul ușor pe cofraj. Asta a ajutat la eliminarea bulelor de aer de pe tot perimetrul vetrei.
Rezultatul se vede în poze. Am avut în gând să o plachez cu pietre de munte subțiri (lespezi le zicem noi) și să arate ca una de piatră. Încă mă gândesc dacă să o fac. Dar ca eficiență, e exact ce-mi trebuie.
Lăsați un comentariu