Când aparatul contează mai puțin decât omul din spate


Mână ținând un aparat foto Sony cu peisaj natural blurat în fundal

Treaba asta cu fotografiatul e frumoasă până când începi să te blochezi într-un anume sens. Iar soluția de a lua mereu echipament mai bun nu e cea mai eficientă.

Am început cu un aparat de „jucărie”

Am plecat de la un aparat foto care era catalogat de mulți „as beginning as it can get” sau piesa cea mai de jos pentru începători: un Sony NEX-5N cu obiectivul kit din dotare. Nu iau în calcul aparatele dinainte (Sony Cyber-shot și cu Canon PowerShot). Lângă el am mai pus un obiectiv tot kit, dar de distanță focală mare pentru alte chestii.

Așa am reușit să capturez niște poze jos pălăria, preferata mea fiind asta:

Apus de soare la mare, valuri liniștite și cer colorat
Apusul acela care s-a pozat singur. Eu doar am apăsat declanșatorul.

Am și printat-o pe canvas și am agățat-o deasupra patului, la capul meu. O frumusețe cum rar s-a mai pomenit, doar că nu aparatul foto m-a scos din rahat, ci momentul.

Momentul bate aparatul întotdeauna

Imaginea s-a lăsat pozată singură, soarele și-a făcut apariția și marea a fost primitoare. Eu am fost prezent la datorie cu aparatul și am făcut un clic, având câteva reglaje învățate înainte.

Între timp, pozele mele au început să arate toate cam la fel. Așa că am zis că vreau să urc la un nivel superior și am luat A5100 cu obiectivul kit al lui. Din nou, am făcut niște poze super pe Cozia, din nou am fost încântat până n-am mai fost.

Capcana „next level” în care intrasem

Următorul nivel? Un obiectiv bombă! Am luat ultimul răcnet de obiectiv până la urmă și imaginile mele arătau clare, subiectul era răspicat, aveau acuratețe, dar nu transmiteau nimic. Am zis să iau alt body, am luat A6400 și m-am găsit într-o buclă continuă de achiziții și vânzări. Numai samsar de camere nu mai fusesem până acum…

La un moment dat am stat și m-am uitat pe poze și m-au apucat pandaliile: de ce toate pozele mele arătau la fel? Nu transmiteau nimic!

Reset total: un singur obiectiv

Așa că am pus la vânzare, pentru ultima oară, obiectivul de la Sigma pe care l-am urmărit intens de Black Friday și am luat un SuperZoom. Am vândut și kit-ul de 55-210 și am luat un singur obiectiv, cu zoom de la 18 la 300, cu diafragmă variabilă.

Vreau să fac poze în toate circumstanțele, am stabilizare optică și am și o plajă focală mare. Iar acum încerc să mă concentrez pe a face poze bune care să transmită ceva, o emoție. Nu mai vreau să investesc nimic, kit-ul de acum de fotografie e arhisuficient pentru poze în care călătoresc.

O lecție care n-ar trebui să coste

Ce vreau să învățați din asta: Dacă sunteți tineri fotografi sau tineri orice, țineți minte că atunci când ai un ciocan în mână, vezi numai cuie în jurul tău. Degeaba ai cel mai bun ciocan, tot trebuie să știi să bați cuiul. Așa că nu aparatura este importantă, ci omul și skill-ul.

Dau exemplul cu fotografia pentru că e cel mai recent hobby, dar poate fi extrapolat în orice domeniu. Faceți poze atunci când vi se dă ocazia cu ce aveți în dotare: telefonul. Toți avem acum un smartphone în buzunar cu un aparat foto destul de bun. Modest, aș adăuga, dar bun. Și dacă vreți să exersați, folosiți modul Pro al lui. Așa vedeți tehnica din spate.

Sigur că și echipamentul vă va ajuta în anumite condiții, cum ar fi: rezoluție mai mare, claritate, acuratețe (sharpness) mai bună, distanțe focale diferite sau mai știu eu ce. Iar la momentul la care vreți să evoluați puteți lua ceva mai bun. Dar până atunci faceți cu ce aveți în mână.

Un alt exemplu ar fi: vrei să dai găuri mai repede și ai nevoie de o bormașină rapidă? Bun, dar aia o vei cumpăra mâine. Sau poimâine. Tu gaura o dai azi cu bormașina aia mai lentă. Măcar dai jumătate și vezi tu mâine dacă mai cumperi alt echipament.

Un proverb românesc spune așa: nu lăsa pe mâine ce poți face azi.

Lăsați un comentariu